no title. Problems?

Nu vreau să fiu băgăcioasă, posomorâtă, nedreaptă ; dar sunt. Şi sunt pentru că m-am săturat de oameni goi pe dinăuntru . Făţărnicia şi ipocrizia voastră mă omoară. Parcă sufletele voastre se iau după vremea de afară. Reci, îngheţate chiar dar luminate. Oricum, sufletele voastre mai au un singur far care piuie. E pe duca şi el. Oamenilor, ce e cu noi toţi? De ce suntem atât de răi? Şi atât de orgolioşi? Şi atât de cruzi şi superiori? Şi atât de superificiali?
Ar trebui să fie o pedeapsă egală cu crima pentru felul în care ne batem joc de viaţă.
Hm, tac; mai bine tac.

Te iubesc mult!

Clopoţel Petru: sadică mică şi rea . Asta-i Cătă a mea!
[...]
Cioflînc Cătălina.: mă faci budincă?
Clopoţel Petru: nu,budinca din stomacul meu,care se dă cu iahtul,nu tu,pe tine te admir,te ador,te simt,dar nu te iubesc,pt că iubirea e un cuvant prea mare pt noi.

^^.
(nu suntem împreună.)

Story of a life.

Aceleaşi dimineţi singuratice în care doar alarma de la ceas este cu mine. Tu de ce nu eşti acum aici? Doar spui că mă iubeşti!
M-am trezit şi azi. Dar amărăciunea singurătăţii nu m-a lăsat să mă ridic. Aşa că am mai zăbovit în pat câteva ore, conştientizând că întârzii la serviciu. Alarma suna constant la fiecare 5 minute. Şi m-am trezit. Dându-mi jos masca de faţă am realizat că te-am visat aseară. Erai acelaşi tu cu ochi negri .Negri am spus! Şi parul lung des cu aceeaşi negritate absolută. Iar eu! Eu, aceaşi eu dintotdeauna. Parul ciufulit , cearcăne uriaşe. Dar mă iubeai. Hei, îmi spun eu în timp ce apa de la chiuvetă curgea tot mai apăsător. A fost doar un vis!
Mi-am pregătit cafeaua la fel de prostdispusă ca în fiecare dimineaţă din acest an. M-am aşezat pe pat, singură. Singurătatea aceea îmi făcea frig. În faţa patului era fereastra. Aşa am putut zări maşina ta. Ai coborât şi ai intrat în bloc. Te-aşteptam croindu-mi imaginar toate vorbele pe care trebuia să ţi le spun. Am ieşit din casă, pe preşul de la intrare, te-am văzut. Dar ai trecut pe lângă mine de parcă nu eram acolo. Ai urcat foarte senin scările. Atunci am văzut trandafirul pe care îl ţineai drăgăstos în mână.
Ai ciocănit la uşă. Dar stai. Aceea era uşa mea. Tu nu urcasei scările? Stai, nu am timp pentru explicaţii.
-Cine e?
-Eu, iubito.
Am deschis umbrită şi dezamăgită uşa ca să simtă că sunt suparată. A urmat o îmbrăţişare uriaşă.
- Te iubesc, Catherine..
-Şi eu te iubesc..

Dissapointed.

Tu. Acelaşi frecvent tu care mă loveşte zilnic. Fie verbal, sau nu. Dar azi. Astăzi, am izbucnit. Nici măcar nu ştii cât te iubesc. Cum poţi să îmi spui cu atâta uşurinţă tot ce îmi spui? Pe tine chiar nu te doare? Sunt încă un copil. Şi da, poate ai dreptate. Poate sunt atât de imatura încât nu sunt nici măcar pe aproape la fel de bună cum ai vrea să fiu. Zilele alea care pentru tine se desfăşoară normal uitându-te după fete pentru mine nu sunt aşa. De când exişti în inima mea mi-ai făcut inima să plângă de atât de multe ori, încat nu mai există. Adică, există. Dar nu mai are loc pentru iubire. Iubirea care abia acum ar fi trebuit sa se nască pentru mine. Tu nu trebuia să exişti.Ai apărut prea devreme...iar acum pleci la fel de devreme. Dar e mai bine aşa. Pleacă.
Pleacă pentru că oamenii ca tine nu merită să fie aici. Aici, lângă mine. Vreau să mă intrebi măcar odată, dacă sunt bine, ce simt eu. Dar nu, nu eşti aşa. Doar "fraierii" sunt aşa. Nu te mai recunosc. Să mor dacă ştiu ce e în capul tău, dar să mor dacă vreau să aflu.
Aceeaşi fraieră care suferă ca un câine.

Romania.

Incercand si chinuindu-ma sa realizez ceva amplu, complex mi-am dat seama ca nimanui nu-i pasa despre ce vorbesc eu acum. Asa ca am sa bat campii. Poate despre Guta, Base, Ponta, Salam. "Eşecele" lumii.
Cu ce naiba sa te mai mandresti in tara asta cand le vezi pe astea pe strada cu ditamai stratu de fond de ten si cu lip-gloss inca 7 straturi. Si cu prosopu bunicii care nu-i acopera o buca. Bluzele, nu mai spun, ca le ies cate o ţâţă afara. Frate, pai de ce naiba mai porti bluza? Dute-afara in curu gol! Si cu tocurile de 12 cm, mergand cracanate ca Popei marinaru.(stiu ca nu se scrie asa, deci nu ma freca.)
De ce naiba porti chilotii aia tanga care au o ata in cur, adica o grija in plus.(te mai opresti pe strada ca-ti intra in cur, ti-i scoti.)
Acum, mai nou sunt si la barbati. Ba sa moara Gheorghe ca pe vremea lu bunicu se purtau gogosarii aia imensi. Si totusi au supravietuit. Ba si voi nebunilor. Haules Baules. Tricoul roz de la bazar cu care cu putin efort iti mai iese-o sunca.
Despre Guta . Guta e vai de curu si de steaua lui, lua-l-ar ciuma sa il ia! Vai de rockereala lui.
Salamior, te asteapta Victoria home.
Băse. Băse e un porc care a lasat tara intr-un container. Bine ca ai tu nu-stiu ce casa prin Moscowa, naiba stie unde. Ca ai haine de la Agnes Toma, si Lewis si de unde mai ai tu, cand lumea moare de foame. N-au de-o paine. Daca esti asa viteaz de ce ti-e jena sa iesi din casa?[FAIL!]
Bă, duceti Romania in prapastia disperarii.
In curand o sa il puna pe harta Europei ca fiind un sat. Ca oricum cu totii sunteti tarani!

Rutina.

Mă înec în fiecare dimineaţă cu griul cotidian ce mă coboară uşor în subsolul sumbru al semidepresiei! În fiecare dimineaţă e nevoie de aceeaşi cafea tare, înecată probabil în prea mult fum de ţigară, să îmi dea motiv să mai plutesc încă o zi prin oraşul ăsta ce-mi devine cameră de gazare... da.. probabil sunt uşor drastică , dar dacă nu sunteţi conştienţi că ne pierdem minţile în tonele de dioxid de carbon şi alte emisii toxice ce "inima" oraşului ni le bagă pe gât cu atâta nonşalanţă, sunteţi pur şi simplu orbi. M-am săturat să deschid geamul dimineaţa şi să-mi intre triumfător în cameră mirosul gazelor de eşapament în timp ce privesc cum soarele răsare undeva de sub blocul (casă nu-i pot zice) vecinilor ... m-am săturat să-mi zgârii timpanele cu claxoanele lor stupide... şi să fac slalom printre fiare mişcătoare.. m-am săturat să umblu o jumătate de oră să pot citi o carte pe o bancă într-un parc... cred că nici băncile nu se simt bine în beton ...
Mă simt sufocată din toate părţile .. asfaltul mă strânge la picioare, în timp ce combinatul muşcă din soare iar gazele maşinilor fug cu copacii mei! Gunoiul ne înconjoară pe fiecare în parte şi ne ameninţă că ne înghite.. aşa că .. cred că ar fi cazul să facem ceva! Sau să fugim în munţi... ce a mai rămas din ei.. omul... nu intru şi în capitolul ăsta!

Just the truth.

Cătălina : Fată, lumea este atât de fake. Atât de superficiala. Atât de orgolioasa şi rea. Şi atât de extravagantă incât mă doare. Mă doare să mă trezesc dimineaţa şi să văd : zâmbete false, ochi goi.
Diana : Dar cel mai rău e sa vezi suflete goale. Suflete fără sentimente.
Cătălina : M-am obişnuit.  Sunt oameni nuli, oameni care nu valorează nici doi bani. Şi cel mai rău este că aşa sunt şi eu. Şi puţini sunt care nu sunt aşa. În general bătrânii, şi când vezi cât îi criticăm, mm, eu una ...
Diana : Când vezi un bătrân pe strada râzi de el,dar săracul nu are nici o apărare pentru că nimeni nu îl apreciază la justa lui valoare...Da,recunosc, că şi eu sunt la fel...Dar spre deosebire de alţii eu incerc să mă schimb...
Cătălina : Da, mă doare. Şi sunt conştienta de generaţia asta care face un căcat să evolueze lumea.
Diana : Sa evolueze ? Niciodată... ! Poate sa involueze...Sa mearga inapoi o sută de ani în ceea ce priveşte bunele maniere.Care sinceră să fiu in unele locuri nu mai există.
Cătălina : În unele? Să îţi povestesc pe scurt. Bunica mea s-a dus acum 2 luni la farmacie. Şi a cerut să i se dea un medicament. Medicamentul ăla îl fabrica trei firme. Iar bunica a cerut una din ele care era cea mai bună. Şi farmacista i-a spus aşa: "Da tu crezi că eu mai desfac o cutie pentru tine?"
Diana : Pentru că azi toata lumea face orice lucru in sictir...Dar de ce să desfacă cutia aia? De ce?...Şi poate dă colţul odată că mă agasează.... m-aş fi mirat ca farmacista aceea să gândească căcaturile astea.
Cătălina : Exact. Căcaturi. Că oricum nimănui nu-i pasă de rahatul ăsta pe care noi îl dezbatem ca parlamentarii .
Diana : Da.. Viaţa este un şnur care se rupe in fiecare zi, şi pe care fiecare din noi şi-l construieşte. Poate fi din aţă de goblen, sau poate fi din sfoară.

Diana, te iubesc.

Peron.

Eram singura azi, pe peronul vietii mele. Ca deobicei. Si mi-a trecut trenul izbitor prin fata. M-a luat curentul. Il urmaream indelung, si el se departa. Il priveam mai indelung, simtindu-mi bretonul dansand. A trecut si acesta. Poate-l prind pe urmatorul.
Stateam cu fundul pe sina de tren si cu barbia-n ghesuita in palme. Eram eu cu gandurile mele. Si batranelul de langa mine mi-a zambit. Mi-a deschis ochii brusc. Cum un batranel poate sa zambeasca, desi cu siguranta problemele il domina?
Noaptea,"am uitat un ochi deschis, si m-a tras intunericul. A doua zi, eram toata un cearcan mare in jurul ochiului mirat."Insomnie pura.

Dimineata, aceeasi poveste.

Scrisoare.

Iubitule, te-ai racit. Iubitule, mi-e dor de tine. Desi in fiecare zi esti langa mine cu trupul, esti departe cu inima. Dar, recunosc. Eu insami sunt departe de inima mea. M-am schimbat atat de mult, mi-e frica de mine si de viitorul meu. Si da, da iubitule. Incep sa ma gandesc la viitor. Incotro se indreapta snurul acesta pe care noi il numim Viata. Am atata nevoie de tine, si tu, pe masura ce zilele trec esti tot mai rece si distant.
Dragule, ieri nu m-ai sunat. Nici eu. Si sunt constienta ca te doare ce se intampla, dar nu cat pe mine. Sunt intr-o perioada atat de critica. Ma gandesc la admiterea mea, ti-am spus. Si nu mai pot sa iti ofer semnele si amanuntele care odata ne faceau fericiti. De exemplu alergarea continua, leapsa noastra peste dealuri, noi inca suntem copii. Desi ne instrainam de copilarie, la fel cum facem si cu prietenii vechi.
Iubitule, am zile in care nu mi te pot scoate din cap, zile in care ma rog la Dumnezeu sa nu ma suni, dar te iubesc.  De asta sunt constienta. Strang in fiecare zi intre pleoape iubirea pe care ti-o port. Iubirea pentru tine, e in adn-ul meu. Este atat de adanca si profunda, si atat de..nu stiu. Eterna. Incat tu, tu iubitule nu ai putea realiza vreodata.
Sunt in continua lupta cu singuratatea. As vrea sa mai imi spui dimineata ca ma iubesti, si ca ai face totul pentru mine, chiar daca m-ai minti. Si sa imi urezi succes inainte de examene, si sa ne vedem noaptea pe ascuns, si sa ma saruti in plina noapte, si sa ne vada doar luna. Si sa fii langa mine, te rog iubitule.
Imi esti atat de vital iar tu nu iti dai seama. Nu iti dai seama cat as vrea sa fie ca la inceput, si asta incerc sa fac. Dar sunt atat de schimbatoare, iar tu atat de orgolios... Asta ma face sa imi aduc aminte ca "Ce nu te omoara, te face mai puternic."
Dar contrazic. Ce nu  te omoara, te face mai slab. Mult mai slab. Te face trist, nostalgic, depresiv, zgarcit, orgolios, prostdispus.
Dar, iubitule, imi spun in fiecare zi ce mi-ai spus tu odata, gandeste-te.
"O sa fie bine." urmat de un lung sarut care mi-a strapuns inima.

Eu, aceeasi eu.

Conjugarea verbului"a barfi".fara persoana a3a.

Eu barfesc pe la spate.
Tu NU  barfesti pe la spate.
Noi barfim pe la spate.
Voi NU barfiti pe la spate.

Dar, sa-ti spun ceva, sa vezi ca tin la tine;;). A barfi in fata nu se poate:*.

Te iubesc.

Era dimineata. Razele calde ale soarelui si alarma mereu binevoitoare m-au pregatit pentru noua zi. Iubitul meu era in bucatarie, pregatea cafeaua. Tipica dimineata romantica a noastra. M-am ridicat din pat si l-am sarutat patimas. Mi-a pus mainile pe solduri, care se lasau din ce in ce mai jos in timpul sarutului.

-Buna dimineata, iubitule, cum ai dormit?

-Excelent, ti-am pregatit cafeaua cu scortisoara si o lingura si jumatate de zahar.

-Te iubesc!

-Si eu.

Binedispusa, m-am indreptat la servici, unde am fost foarte aglomerata toata ziua. Iubitul meu a venit dupa mine la ora 17:00. M-a imbratisat, si mi-a oferit un brusc sarut, poate putin brutal.L-am imbratisat. I-am spus ca il iubesc. Am luat cheile de la masina si ne-am indreptat spre casa.

Ajunsi acasa am intrat impreuna la dus.Ne-am relaxat dupa o zi foarte incarcata.

Neavand frigiderul foarte plin, ne-am hotarat sa iesim in oras, la un restaurant renumit, "Szara's quote". Ne-am distrat. Se facuse tarziu. Totusi, inainte de a pleca am hotarat sa merg pana la toaleta pentru a-mi reface machiajul.

[...]

-Scuze ca am intarziat, iubitule.

-Nicio problema.

-Bine..deci..hai sa mergem.

-Nu, stai..inca ceva.

-Ce?

-Ăăăăă..

-Mai departe..?

-Vrei sa fii sotia mea?

-Te iubesc!
-Si eu!

va urma.

O zi la mare.

Nimicul.

Ma gandesc la fiecare fulg de nea care cade in toiul noptii; ma gandesc cum ar fi lumea fara mine;ma gandesc cum ar fi sa ma trezesc dimineata cu iubitul meu in pat, in loc sa-mi pregateasca cafeaua; ma gandesc la pierderea de timp din copilarie ;  ma gandesc la zilele ploioase ca si cum ar fi ultimele; ma gandesc ce as putea face daca as ramane singura pe lume;
Gandesc prea mult?Stiu. De aia..intr-o zi m-am gandit la nimic;

Si pisaloaga cum sunt, incercam sa descopar "nimicul". Mi l-as putea inchipui ca fiind ceva negru, dar negru, e ceva. Mi l-as putea inchipui ca fiind vid. Dar vidul e ceva. Mi l-as putea inchipui ca fiind lumea stersa, dar ar fi ceva.Mi l-as putea inchipui ca fiind alb, dar ar fi ceva. Nimic inseamna ..nimic. Ceva foarte restrans, dar daca spui restrans, inseamna ce e ceva;

Copii, voi stiti ce este nimicul?

Aţi cam uitat..

Copii, nu ati fost prea prinsi in alte treburi? Copii, nu cumva ati uitat ceva?

PE SUB USA.

Ziua de azi
Mi-a fost varata, ca de obicei,
Pe sub usa.
Mi-am asezat pe nas ochelarii
Si-am inceput 
S-o citesc.
Nimic deosebit,
Dupa cate vad.
Cica pe la pranz o sa fiu cam trist,
Nu se specifica motivul,
Si-o sa continui sa iubesc lumina
De unde-am ramas ieri.
Pagina externa informeaza
Despre tratativele mele cu apa, cu muntii, cu aerul
In legatura cu pretentia lor absurda
De a-mi intra in sange si-n creier.
Apoi, obisnuitele stiri
Despre puterea mea de munca,
Despre drumul la paine,
Despre buna dispozitie
(Dar nu se sufla un cuvant
In legatura cu situatia
Din ficat.)
Unde s-o fi tiparind
Viata asta a mea,
Ca e plina de greseli
Inadmisibile.
(Marin Sorescu)


STELUŢE ÎN GENELE EI


Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii moşului, erau...
erau steluţe în genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături
tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau... hai, toţi în cor:
erau steluţe în genele ei.

Eram student, era studentă
eram eminent, era iminentă
şi erau steluţe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înfiinţate
mergeau toate pe patru roate
şi erau steluţe în genele ei.

Ningea uşurel, cu fulgi catifelaţi peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziţi...
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor
aşa că nu mai ştiu ce spunea.
Ea ma ţinea de mână şi tramvaiul patru trecea
şi ningea şi erau... da... da, dragii moşului...

Eu eram copil, ea era o copilă
eu stăteam la bloc, ea stătea la vilă
şi erau steluţe în genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e în "Poeme de-amor", precum ştii

dar lăsaţi-o baltă, copii:
erau steluţe în genele ei.
CORUL: Erau steluţe, erau steluţe, erau stelu-u-uţe
În ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei!

Aici poemul ar trebui să se încheie
dar nu înainte de-a va da o cheie
a-ntregii întâmplări:
Ea e o fata de peste blocuri şi mări
acum e măritată, gravidă, n-are nici o importanţă.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului
Acum nu mai sunt steluţe în genele ei.
Acum nu mai e nici o steluţă în genele ei.
Aşa, ca să ştiţi, dragii moşului. 


(Mircea Cărtărescu)

Pentru tine.^^

Cu drag tie.

Stiu ca te-ai schimbat, si stiu ca si eu m-am schimbat. Stiu ca e vina mea. Stiu ca e de asemenea si vina ta. Dar am incredere ca o sa renunte in cele din urma una dintre noi la orgolii. La orgoliul asta care ne face atat de mari, dar totodata atat de mici!Stiu ca nu o sa rezistam sa ramanem certate. Si stii ca eu sunt atat si atat de orgolioasa incat nu-mi voi cere scuze. Dar stii ca imi pare rau. Si imi pare rau ca te intrebi daca te-am barfit. Nu, nu te-am barfit.
Suntem atat de legate, suntem atat de dependente una de cealalta, desi sunt atatia intrusi care ne vor raul si vor sa fim separate! Dar intelege! Fiecare cu defectele lui! Si poate..n-o sa te imbuneze asta-mi suferinta, dar-
                                                                                                               Te iubesc.
                                                                                             Cu drag, aceeasi eu de mereu.

Pentru cei visători.

Era Ajunul Ajunului. Foarte incantata, il trimit pe tata dupa brad, care bineinteles ca era nemultumit, si drept urmare facea tot felul de comentarii care nu-si aveau rostul, ca de exemplu: De ce avem nevoie de un brad? Ma duc sa tai marul din gradina! -Taaaaaata!- Bine bine, ma duc.

Si a plecat cu coada intre picioare. La tata e mai criza decat la bugetari, desi nu e bugetar.

Drept sa va spun ca am fost uimita de bradul ales, care avea crengi lungi si verzi, nu galbene si fara ace ca in ceilalti ani. Am vrut sa apreciez, dar nu voiam sa il ia ca un comentariu, drept pentru care am tacut. Cand a ajuns acasa, s-a scuturat de zapada. Doamne, ai mai lasat nea si afara? Era plin de omat din cap pana in picioare!

Atitudinea lui ironica m-a fermecat, nu ca alte dati.

A doua zi, dupa un somn lung mama cocea prajituri; fiecare cu treaba lui. Mama la bucatarie, eu impodobeam camera... tata si sora mea...Ei! Ce sa-i faci! nu suntem toti harnici!

Simtind mirosul de sarbatoare, si auzind colindatorii, am deschis larg usa, poate ajung si pe la noi.

In timpul asta ornam bradul.Atunci a venit si sora mea. Si am ajuns sa ne certam. Rosu, albastru,verde, negru!Negruuuuu?NU!Violet, Orange. Si pana la urma a iesit rosu si argintiu. Un frumos argintiu ce impresiona pana si o cumnata vesnic, etern nemultumita.

Am plecta si eu sa imi scot cainele la plimbare. 

Intuneric.Meditez.Imi place atmosfera. Mos Craciun este peste tot desupra capului meu. Cred in el. El ma iubeste .

M-am intors in casa unde m-a izbit caldura sufocanta si zgomotul asurzitor, dar placut al colindelor. M-a cuprins un fior. 

Am incheiat noaptea ascultand zgomotul lemnelor troscaind in soba afumata.

Dimineata, entuziasmata mi-am primit cadoul: toata lumea era fericita, iar eu primisem papusa !^^

Pa!

N-as putea spune in veci ca sunt mandra de aceasta sfera pe care noi o numim Pamant. Si cu atat mai putin nu as putea afirma ca locul unde noi traim, mai exact Romania atinge standardele mele. Frate, ce doamne iarta-ma e cu toata garla asta de plagiatori care te pandesc si in baie? Si urmaresc fiecare miscare pe care ai facut-o ca sa te mai taie putin. Bai fata, tu chiar nu iti dai seama ca toata lumea vede cat de plagiatoare esti?Ei imi arata mie ce faci tu; ei iti descopera pura fantezie a sufletului, care, o doamne! Mai este impartasita de cineva.

M-ai dezamagit.

Cine se simte, se simte.Cine nu, e nesimtit.

Te aştept cu drag în cocioaba mea. Vino!

Entuziasmul si euforia se citeste in ochii mei patrunzatori si exacti mai ceva ca matematica. Copii, voi realizati?Vine mosuuliica.
Voiam sa simt aceeasi atmosfera de odinioara, de aceea l-am pus pe tata sa cumpere portocale si banane pentru a simti mirosul autentic de mos Nicolae. In acest timp, eu imi voi putea da ghetutele cu crema^^.  Si tot ca sa readuc atmosfera, incerc sa-mi implantez in creier expresia "Mos Nicolae exista. Oare crede ca am fost cuminte? N-am facut nimic rau, jur! [-( "Si am reusit. Am reusit doar sa cred ca nu am facut nimic rau. E oricum de ajuns.
Se innopteaza si privesc ingandurata cerul . Amintirile ma chinuie. O adevarata tortura. Simt mirosul. Ma face sa-mi aduc aminte de prima papusa Barbie pe care am primit-o. Eram asa de incantata! Parca lumea era in mainile mele!
Revenind in tema, mi-aduc aminte noptile nedormite, cu incercarea de a-l vedea pe Mosu. Eram sigura ca exista! Si ca este mandru de mine! Si ca mi-a pastrat cel mai frumos lucru; pentru ca ii eram draga si speciala. Si asa este, sunt draga si speciala "Mosului" .
Ma simt si acum exact la fel. Diferenta este dezamagirea ca nu exista fantezia mea copilareasca. Nu exista El! Cel caruia i-am trimis atatea scrisori! (Mama, unde le-ai pus?:-w)
Cu cat trec orele, cu atat sunt din ce in ce mai emotionata.
Desfac o portocala si simt placerea.

Perhaps the end of the beggining.

Desi n-as putea afirma ca am avut o dimineata excelenta, m-a incantat drumul efemer al fulgilor care dansau dincolo de fereastra mea. Erau plini de ei, parca fiecare ma atragea intr-un mod aparte. 
Mic, la locul lui, stia cum sa ma sensibilizeze.Si ma pierdeam in amintiri calde, si suflul meu aproape de fereastra facea aburi, unde puteam desena linistita inimioare.O lacrima fierbinte imi strapunse obrazul.Priveste, priveste cat de minunat este surasul copilului care tocmai ii pusese omului de zapada, care, intre noi fie vorba numai om de zapada nu era, un morcov in loc de nasuc. Eram atat de incantata incat ochii mei se facura in a doua secunda mai albastri decat au putut fi vreodata. M-a emotionat cu adevarat. M-a emotionat atat de tare, incat am aruncat pe mine pantaloni grosi, de iarna si m-am alaturat fetitei, care probabil ii dadusem fiori. Ma simteam superioara ei; era special. Eram atat de in largul meu, incat am simtit nevoia sa tip, sa tip de fericire. Si asa am si facut. Natura suferi un tipat profund, adanc, cutremurator, sfasietor, dur.
Dupa ce m-am descarcat, m-am putut intoarce in vesnica mea vizuina, cu o cana de ciocolata calda care imi incalzea mainile ude si reci, poate chiar inghetate. 
Vantul leagana ultima frunza din copac. Sfarsitul inceputului.

VREI LUMEA?

Ia-o! E toată a ta. Eu oricum sunt sătulă de ea.

Nimicurile care îţi fac viaţa mai frumoasă.

Nu te-ai gandit niciodata cum ar fi daca dimineata, in loc de soare cand privesti fereastra imbujorata ar fi o multime de oameni in perpetue certuri, oameni care se imping, si care se uita cu groaza si cu ura unii la ceilalti, ca si cum nu ar avea destul loc in lume! Sau.. ce ai spune daca ai vedea oameni goi, pe banci goale, cu suflete goale, cu creiere goale?
Sau daca nu te-ar astepta sufletul tau pe-o margine de lume, ce-ai spune? Ai ramane asa rece cum esti azi?Atat de rece cum esti acum?Si acum ma iau fiori ce-mi strapung inima continuu cand meditez la tine si restul lumii.
Nu, nu vreau sa cred ca lumea e rece. Mint, eu defapt acum ma joc . Cuvintele danseaza cum vreau eu, si imi place sa le domin.
Haideti sa ne jucam cu totii. Sa spunem: Nu conteaza ce ai, inafara de el/ea si prietenii tai. Haideti sa repetam in fiecare dimineata: Ziua asta va fi un succes pentru mine. Voi descoperi o noua regiune. Inima. Si o descoperi. Si daca ai noroc, descoperi si Sufletul.
Ma grabesc, nu-mi permit sa ma joc atat de des.Nu uitaaaaati: Joaca si iubire, iubire si joaca..

Şi ninge.

Şi uite.Şi priveşte ce frumos e.
Şi ninge cu bulgări de gheaţă. Şi ninge cu amintiri plăcute. Şi ninge cu sentimente. Şi ninge cu nostalgie. Şi ninge cu probleme.

Şi ninge peste genele mele. Şi ninge în inima mea. Şi este frig. Şi ninge peste creştet. Şi-mi ninge în ceafă. Şi ninge amoros. Şi ninge lin. Şi e frig. Şi ninge peste dealuri. Şi ninge peste văi. Şi ninge peste suflete.Şi ninge mai agil. Şi ninge repede. Şi ninge ciudat. Şi ninge în întuneric. Şi ninge peste plopi. Şi ninge peste case. Şi ninge peste ochi. Şi ninge peste-orgolii. Şi ninge peste moşi. Şi ninge.Şi ninge peste geamuri. Şi ninge peste banca noastră. Şi-mi ninge în palmă. Şi ninge cu zăpadă.

Şi ninge peste mine. Şi ninge peste tine. Şi ninge peste noi. Şi ninge.

Confruntarea cu singuratatea.

Prieteni, eu. Eu, prieteni.Multi. Inconjurata.Eu,prieteni,inconjurata.Multi prieteni.

[...]

Ma simteam din ce in ce mai singura pe masura ce lunile treceau. Simteam ca va urma un razboi urias, necontenit caruia va trebui sa ii fac fata.Era foarte aproape.Aproape de mine.Treceau zile grele, care ma scufundau in lacrimi si parca nu mai puteam rasufla. Trebuia sa tin totul, pana si aerul in mine.Inima batea cu putere.Ardeam de frica.Dar ma simteam puternica.Eram increzatoare.Eram sigura pe mine si pe forta mea.Treceau ore in care gafaiam.Minute in care nu-mi gaseam refugiul nicaieri. Eram speriata,dar puternica.

Puternica si increzatoare pe mine.

Dar forta mea se sparge exact ca un balon de sapun intr-un varf de ac. Si privesc in jur. Nu e nimeni, Privesc inainte, nu e nimeni. Brusc, ma trezesc trantita de peretele morgai unde asteptam si cautam ziua de maine .Zgariata, fara speranta, disperata, trista, nostalgica, mirata, fara cuvinte, plangand, tipand, indurand ma uit spre cerul care imi micsoreaza pupilele.

Dezamagita imi plec capul. Nu mai sunt nici puternica, nici increzatoare.

In viata.

Sunt momente in care stai si gandesti. Sunt momente in care stai si vorbesti. Sunt momente in care traiesti. Sunt momente in care stau si gandesc prea mult,sunt momente in care stau si vorbesc prea putin,sunt momente in care nu traiesc deloc..Probabil ca multi ar spune ca traim mereu,orice am face. Ii contrazic. Fara sa ma gandesc la orice argument ar putea aduce. Probabil ca e posibil ca eu sa nu am dreptate acum. E posibil ca eu sa nu am dreptate niciodata. Probabil ca nu e asa. Orice ai crede tu sau ei,nu schimb. Pentru ca eu am avut nopti in care am trait,nopti in care am gandit si nopti in care am vazut tot ce am vrut sa vad vreodata. Nu ma lasa sa cred ca am dreptate,stiu ca am oricum. Poate ca par necalculată sau indecisă…poate chiar asa e. Indiferent de orice stii,astea sunt doar cuvinte. Nu ai cum sa simti nimic din ele. Daca ai,ma bucur. Acum zi-mi tu ce e imposibil in viata.

simplu.iubire.

"Îi scosese hainele la fel de uşor cum ar fi jucat:  Mă iubeşte, nu mă iubeşte cu petalele unei margarete.Mîinile lui îi apreciau goliciunea plimbîndu-se peste tot, atingînd,mîngîind,spunîndu-i cît de dor îi fusese sa-i atinga pielea."


                                                                                               Sandra Brown.

                                                                                                                      

                                                                                                                     

Cromatic.

Alb, negru, negru, alb. Nori negri. Copaci albi. Oameni negri si pe dinauntru si pe dinafara. Case albe. Fum negru. Dealuri albe. Durere profunda, apasatoare. Inima alba. Iubire neagra. Buze albe. Gene negre. Stelute albe in genele negre. Nebunie alba. Dimineata neagra. Noapte alba. Fericire neagra. Tristete alba. Prieteni negri. Plimbari albe. Maini negre.

Maini albe. Plimbari negre. Prieteni albi. Tristete neagra. Fericire alba. Noapte neagra. Dimineata alba . Nebunie neagra. Stelute negre in genele albe.Gene albe. Buze negre. Iubire alba. Inima neagra. Durere profunda, apasatoare. Dealuri negre. Fum alb. Case negre. Oameni si mai negri, si pe dinauntru si pe dinafara. Copaci negri. Nori albi.

 Tu negru. Ea alba.

 Voi gri.

iubire şi complexitate.

Cand spun iubire ma gandesc la ceva minunat, amplu, complex. Ma gandesc la sentimente, infinit, incredere, strangeri de mana, imbratisari,inimioare,iesiri,momente penibile. Dar daca brusc toate astea dispar? Ok, ai parte de toate enumerarile alea.  Tii la el. Tine la tine, asa-ti zice. Dar, o zi ploioasa de primavara-vara, sfarsit de mai poate fi sfarsitul pe care poate nu l-ai simtit asa aproape. De ce fiecare inceput tre’ sa aiba si un sfarsit? Nu mai suport, ma gandesc in fiecare minut la el, la noi. Deajuns era ca nu-l vedeam oricum 2 luni jumate, acum nu mai pot sa-l vad nici pana atunci.  Unde esti? Se raceste totul. Simt cum fiorii ma dainuiesc, nu e bine. Sigur… tu citesti chestiile astea si nu-ti pasa egoistule/egoisto, ca tu nu treci prin asta, citesti ca asta e un blog, si e la moda sa te holbezi si sa razi de sentimentele altora. Whatever.

If you ever need a friend, someone who cares and understand.

I'll be right here.

-

Some days I feel like shit, some days I wanna quit and just be normal for a bit.

Her life.

Când s-a născut toţi râdeau, ea plângea. Era o mică păpuşă roz. Evoluând a învăţat să facă primii paşi în viaţă, cu toate persoanele dragi alături de ea. Apoi a învăţat să aibe sentimente, să se bucure de soarele de prânz, să doarmă liniştită, să simtă mirosul unei crizanteme galbene în ploaie, şi mai ales să spună MAMI şi TATI!
Dar, timpul tot nu stă pe loc, şi ajunge o adolescentă.Şi ce realizează?Că nu mai ştie să se bucure de soarele de prânz, şi nici să simtă mirosul unei crizanteme în ploaie.De ce?Inima-i e ocupată cu altceva:Ataşare de un băiat poate special, certuri dese cu părinţii pentru ca nu o înţeleg.Vrea să fie ca toţi ceilalţi, nu unică.Acum nu vrea decât prietenii si iubitul aproape.E ciudat pentru părinţi, după ce ai crescut copilul 14 ani, să-l laşi singur, când acum e cea mai grea etapă a vieţii acesteia .
Însă războaiele se întâlnesc la o răscruce, când fata ajunge la facultate, şi practic lumea ei e în mâinile ei.Abia acum apare greutatea de care părinţii încercau să te fereasca de mică, dar nu i-ai ascultat.Prietenii îţi sunt tot alături, familia la fel.Dar, vrei familia ta. Vrei copilul tău, să ai pe cine îngriji, pe cine certa că întârzie de ora 22:00 cu 0,5 minute.
Timpul ascultă fiecare persoană, şi ajungi adult, cu probleme şi servici, cu copilul care îţi ţipă că nu îl laşi la o aniversare pentru că Luni e teza şi N-ARE VOIE să te dezamăgească.Ca şi cum tu nu fugeai de acasă când ai tăi îţi interziceau cu prietenul la cinematograf.Sau când le spuneai că dormi la o colegă şi tu defapt erai în cealaltă parte a ţării cu amicii. Acum, în ochii tăi copilul să fie mai bun ca părintele.De ce?De ce nu egal măcar?Şi dacă încearcă şi nu reuşeşte tu îl pedepseşti.
Creşteţi amândoi, şi discuţiile şi certurile pe seama prietenului, bretonului, comportamentului, hainele ciudate mai durează aproximativ 2 ani, 7 luni , 8 zile, 6h, 49 minute şi 13 secunde.
Dar trec şi astea. Copila acum, e o tânără.
Şi, relaxată, în timp ce te uiţi la Accoralada, primeşti o vizită de la tinerii proaspăt căsătoriţi, informăndu-te că tocmai vei avea un nepoţel. Cu bastonelul stai 9 luni, şi suni din clipa în clipă să vezi dacă copilul tău se simte bine şi dacă nepoţelul mişcă.
Şi, trec şi astea 9 luni, şi in fiecare zi faci brioşele care îi plac atât de mult nepoţelului.Apoi,renunţi, că apar problemele de sănătate, care sunt sfârşitul vieţii pregătitoare pentru viaţa veşnică.

Ultimul pe an coridoare.

Moarte.

Te-am vazut azi.Nu erai tocmai fericit. Erai un ghem, un ghem care tremura. Ma speriai. Voiam sa te iau in brate si tresareai. Ti-ai simtit moartea. Oricat as vrea sa nu par atat de sensibila cat sa plang dupa un.. tot plang. Nu am idee cum s-a putut intampla una ca asta. E neatentia mea. Mi-e dor de tine.Mi-e foarte dor de tine. Mi-e maxim dor de tine. Invelit intr-un servetel parfumat, ma privesti de sus si-mi zambesti:"Totul o sa fie bine, Cata"!

Unghiera.

Azi e o zi din aia fara inspiratie cand pur si simplu totul este negru. Praf in toate colturile camerei. Afara bate un vant rece insotite de continue suiere care parca ma surzesc. Baladele ma strang in brate, le simt aproape.
Rama pozei surorii mele cu un zambet urias ma ajuta. Ma face sa zambesc si sa-mi aduc aminte de ce frumos era cand ne pariuam. Acum, ca am crescut amandoua, si desi ne certam, radem copios pe seama acestor prostioare.
Ma gandesc si eu cateodata de ce noi suferim cel mai mult cand ni se intampla ceva? Nu-i destul de greu sa fii fata? Ma simt constransa. Neinteleasa.Trista.Si as putea continua asa si n-as termina niciodata. Sau poate da,as termina. Sau poate nu. Sau...poate da. Nu stiu nimic sigur.
E atat de trist sa privesti in jur si sa nu vezi pe nimeni ca ti-e alaturi. Nu conteaza daca tu esti alaturi cuiva sau nu. Oricum suntem mult prea egoisti.Degeaba ma strofoc sa scriu eu aici , ca inafara de faptul ca nu mai sunt asa incarcata, nu-i pasa nimanui.Si nimeni n-o sa se schimbe doar pentru ca pe pagina asta Cata a scris:" Suntem egoisti".
In legatura cu tilul..nu stiu de ce i-am spus unghiera. Lipsa de inspiratie.

Pareri de rau.

Oricat as vrea sa evit, in toata situatia asta vinovata in mare parte sunt eu. Stii, n-as vremea sa ramanem asa, imi aduc aminte de primele luni in care eram pur si simplu amici, cat de dragut era, si tu-mi povesteai de toate, si ne intelegeam minunat, practic asta a fost baza noastra.
Dar ne-am schimbat.Si tu , si eu. Am crescut, insa niciunul din noi nu s-a maturizat.
Imi pare rau pentru orgoliul in exces pe care ti l-am aratat. "Orgoliul te va face puternic, dar fericit niciodata". Chiar am tinut la tine, nici nu-ti poti imagina cat. Stiu ca am gresit.
Si daca tot tu ai facut un pas inainte cu scuzele depuse, nu vad de ce eu n-as inainta. Imi pare rau ma, chiar imi pare rau. Sunt convinsa ca astea ai vrea sa le auzi, nu sa le vezi, dar oricum ar fi, e un inceput bun, nu?:))

Apreciez multe chestii pe care le-ai facut. Si stiu ca nu esti asa cum te purtai. Mi-e dor sa rad cu voi.Va iubesc:)

Ganduri la miezul noptii.

Te simt si acum langa mine, iti simt si acum vorbele "O sa fie bine^^" urmat de un lung sarut care inca ma mai tine in delir. Nu-ti port pica, imi place sa ma gandesc la tot ce a fost desi deseori cedez. Oricum ar fi, a fost o perioada speciala, la fel de speciale ca cele ce vor urma.

Toamna. El e langa tine , punandu-si capul ganditor pe umar. Visati impreuna. Tu, te simti minunat. Esti constienta ca ai asteptat de atata timp sa il vezi. E cald afara, dar frunzele danseaza langa voi. Ca deobicei, banca voastra dezamagita de lipsa voastra va primeste calduros. O strangere de mana si un continuu sarut. Oamenii trec pe langa voi, hhm, de parca v-ar pasa. Sunteti in delir. El te strange in brate, dar tu esti prea patrunsa ca sa mai faci altceva. Nu-i dulce?

Iarna. El e langa tine, punandu-si capul ganditor pe umar. Visati impreuna. Tu, te simti minunat. Ai asteptat atat sa scapi de la inchisoare ca sa il vezi. Ba chiar ai scris mare pe banca "IL VREAAAAU!" Copilarii. Unde il vrei?Banca s-a plictisit de voi. O strangere obisnuita de mana si un sarut in delir.Va strangeti in brate.

S-a racit totul.Si vremea si voi.

Everything will be okay in the end. If it`s not okay, it`s not the end.

         Cred ca titlul imi descrie starea cel mai bine. Pot spune cu siguranta ca sunt mandra de mine, te-am uitat, te-am uitat cu totul. Mie nu-mi era dor de tine, ci de amintirile noastre. Sunt al 10-lea cer! Nu pot sa cred.It's the end.Our end.
      

Scrisoare.

Infinitate absoluta.
Puternic vid.
2 elemente care in momentul de fata ma coplesesc profund. Ma uitam ieri la poza ta. Atat de mult m-a afectat incat am pufnit in lacrimi care parca si acum imi strapung obrajii. Dezamagita de mine (iar am cedat) am inchis calculatorul si m-am asezat in pat in speranta ca voi adormi. Cum bineinteles ca n-am reusit, priveam indelung tavanul si vorbeam cu mine insumi, punandu-mi intrebari retorice: "De ce?" sau "Iti mai pasa?". Acum, fiind mai lucida as putea raspunde clar si raspicat la ambele intrebari. De ce, Cata? Pentru ca ai fost prea idioata, de aia. "Iti mai pasa?" Nu Cata, nu ii mai pasa. Am dreptate?Stiu!
Vremea e fericita azi, ca si mine, la suprafara doar. Melodiile astea ma deprima mai mult. Atat de mult incat sufletul meu e in antiteza cu vremea de afara acum.
Defapt, care suflet?Azi nimeni nu mai are suflet.
Chitara sta prafuita in coltul sumbru, insotita de celelalte lucruri care candva erau totul pentru mine. Ma doare suflle...ma doare ceva.
[..]
Usa se deschide brusc, si un zgomot ca de parinte se aude soptind."Esti treaza?"Prefacandu-ma ca dorm si convingandu-l pe tata, inchide usa si ma lasa cu gandurile mele .
Azi, nu mai cred nimic. Azi e vorba doar de mine. Ce fac eu, cum ma simt eu, pe cine iubesc eu, pe cine vreau eu, de cine mi-e dor mie.
N-am timp de tine azi, maine, maine promit sa ma gandesc la tot ;
                                                                Cu drag,
                                                                        Un nimeni.

                                                                              

                                                                                                

Vise de copii^^

                                            3SE-Vorbe care dor.
Ai simtit vreodata ca ai ceva in tine care vrea sa iasa afara? Eu da, acum.
          In cazul in care citesti asta, vreau doar sa stii ca sunt dezamagita de tine maxim. Amintirile ma rascolesc in fiecare zi, dar nu meriti. Stiu ca razi copios de fiecare data cand iti aduci aminte de noi, si probabil acum faci la fel. Dar a -nceput sa nu-mi mai pese.Asa imi place sa cred.
          Nu mai cred in nimeni si nimic. Exact ca un copil de clasa I care parintii ii promit luna de pe cer si el, of course, crede. Anyway, eu nu cerusem luna.

          Te rog, uita de mine, am sters tot ce imi mai aducea aminte de tine.

Daniel Powter-Bad day.

http://www.youtube.com/watch?v=gH476CxJxfg

Simple.

Fara titlu.

Aceeasi zi plina de euforie. Euforia curgea de pe mine ca stropii de la dus. Pe de o parte eram  intr-o stare foarte de rahat. Pe de alta parte ma simteam bine. Luna azi mi-a zambit. Si soarele mi-a facut cu ochiul. Si toata lumea se iubea azi. Realizati ca toate astea sunt minciuni sfruntate si ca oamenii nu s-ar putea iubi o zi intreaga, nu? 

Oita mea de la telefon cu boticul mereu cald priveste pe geam. Acelasi peisaj nocturn de alta data. Copaci vlaguiti, cer negru, soareci de biblioteca care se chiombesc in calculator si o liniste care o surzeste. Biata oita cu botic cald. 

Donita mea scumpa si pufoasa si-a pus labutele pe genunchii mei schelalaind asa cum stie ea mai bine ca sa imi ajunga la inimioara. O mangai pe crestet, o trag de botic pana aud ca o doare. Masochist. Nici ea nu e prea fericita azi. Precis se gandeste ca si mie imi este rau, probabil ma simte incarcata. A dat din codita.Donita alba si pufoasa cu botic si ochisori negri m-a facut fericita cum nimeni n-a stiut vreodata. 

Aceeasi seara plina de euforie. Euforia curgea de pe mine ca stropii de la dus. Sunt intr-o stare din ce in ce mai proasta.