Voiam sa simt aceeasi atmosfera de odinioara, de aceea l-am pus pe tata sa cumpere portocale si banane pentru a simti mirosul autentic de mos Nicolae. In acest timp, eu imi voi putea da ghetutele cu crema^^. Si tot ca sa readuc atmosfera, incerc sa-mi implantez in creier expresia "Mos Nicolae exista. Oare crede ca am fost cuminte? N-am facut nimic rau, jur! [-( "Si am reusit. Am reusit doar sa cred ca nu am facut nimic rau. E oricum de ajuns.
Se innopteaza si privesc ingandurata cerul . Amintirile ma chinuie. O adevarata tortura. Simt mirosul. Ma face sa-mi aduc aminte de prima papusa Barbie pe care am primit-o. Eram asa de incantata! Parca lumea era in mainile mele!
Revenind in tema, mi-aduc aminte noptile nedormite, cu incercarea de a-l vedea pe Mosu. Eram sigura ca exista! Si ca este mandru de mine! Si ca mi-a pastrat cel mai frumos lucru; pentru ca ii eram draga si speciala. Si asa este, sunt draga si speciala "Mosului" .
Ma simt si acum exact la fel. Diferenta este dezamagirea ca nu exista fantezia mea copilareasca. Nu exista El! Cel caruia i-am trimis atatea scrisori! (Mama, unde le-ai pus?:-w)
Cu cat trec orele, cu atat sunt din ce in ce mai emotionata.
Desfac o portocala si simt placerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
cafea cu lapte.