Peron.

Eram singura azi, pe peronul vietii mele. Ca deobicei. Si mi-a trecut trenul izbitor prin fata. M-a luat curentul. Il urmaream indelung, si el se departa. Il priveam mai indelung, simtindu-mi bretonul dansand. A trecut si acesta. Poate-l prind pe urmatorul.
Stateam cu fundul pe sina de tren si cu barbia-n ghesuita in palme. Eram eu cu gandurile mele. Si batranelul de langa mine mi-a zambit. Mi-a deschis ochii brusc. Cum un batranel poate sa zambeasca, desi cu siguranta problemele il domina?
Noaptea,"am uitat un ochi deschis, si m-a tras intunericul. A doua zi, eram toata un cearcan mare in jurul ochiului mirat."Insomnie pura.

Dimineata, aceeasi poveste.