De ce te uiţi cu ochii ăstia goi la mine, şi încerci să-mi spui că tot ce fac e prost, c-ar trebui să-mi schimb viaţa mea de nimic, în ceva mai bun ...?

Când eşti tu şi mă faci să râd, când îmi zâmbeşti posesiv, când mă cuprinzi cu totul iar inima ta simt că iese din pieptul tău şi intră la mine, când mă ridici în braţe şi ţipi euforic de fericire, când mă săruţi încet , iar pauzele cu răsuflări provoacă fiori adânci peste suflet. Când ne uitam spre cerul cristalin şi încărcat, îndrăgostit şi cleios de iubire, ca noi, şi ne ţineam de mână, şi îţi plăcea să am fluturaşi în stomac, de aia îmi sărutai umerii goi şi gâtul,  în special.
Delicat şi îmbietor, tandru şi special, deosebit şi emotiv. Cu gânduri în surdină, cu idealism şi perfecţiune. Mângâierile tale au rămas ca nişte matrici bine calculate şi parfumate peste visele mele, peste mine în general. Înţelegi? Ştiu, nici nu m-aştept să inţelegi.
De fapt, de aceea nu m-am mai aşteptat de la nimic în ultima perioadă, pentru că te-ai îndepărtat şi tu şi eu, dar rămân aceleaşi speranţe deşarte, aceleaşi vise spulberate ca de fiecare dată; şi tot nu mă-nvăţ minte.

Dar m-am îndrăgostit de altcineva.