duminică, 24 aprilie 2011

Marea.

Nisipul îşi strecura locul printre degetele mele umede, iar marea era agitată. Era pustiu iar tu te apropiai de mine cu acelaşi zâmbet seducător care mă conducea spre paradis. Valurile surde se izbeau rece de picioarele mele , şi mă cufundam într-o atmosferă de Rai. M-am întins pe nisipul jilav, şi ţi-am simţit mâna pe capul meu, iar buzele pe gâtul meu. Mă simţeam intimidată, dar mă făceai inferioară şi mă puneai la punct, lucru care-mi plăcea. Te-ai aşezat lângă mine şi am început să povestim banalităţi, deşi amândoi voiam acelaşi lucru. Să fie special. Răsuflarea ta îmi alergă umerii , iar fusta mea fusese ridicată de briza mării. Era frig şi tu erai căldura mea. Mâna ta tandră şi subţire îmi atingeau picioarele reci iar eu eram speriată, dar mă linişteai pentru că mă ştiai timidă, şi mă iubeai. Soarele apunea iar luna se pare că era singura care ne mai sprijinea. Buzele tale erau dulci şi le simţeam încordate peste ale mele, şi erai special. Şi eram extaziată şi euforică, şi urma o noapte lungă.

Un comentariu:

cafea cu lapte.