Trenul se apropia şi simţeam noduri în stomac pentru că îl voi revedea şi plănuiam să ne simţim bine împreună. Să râdem şi să cântăm. Să îmbrăţişăm infinitul ca un pui de raţă, pentru că raţa exprimă multe. Mai ales cea roşie. Să ne sărutăm încontinuu până când luna ne va trimite la culcare şi să adormim pe peron, pentru că eram atât de emoţionaţi încât uitasem să plecăm de aici. Să fim doar unul, pentru că este frig noaptea, şi cămaşa ta oricum e destul de mare încât să pot încăpea şi eu. Să auzim sunetul apei cutremurătoare care ne cheamă în surdina în zori. Şi noaptea se termină la fel de repede cum se aşternu. Şi dimineaţa ne prinsese în săruturi mii şi mii, şi eu eram topită de căldură şi dor de tine deşi erai chiar acolo, iubindu-mă. Eram ciufuliţi şi fericiţi, pentru că ne iubeam. Ne iubeam atât de mult încât cuvintele erau prea puţine pentru a exprima ceea ce simţim noi. Şi eram sigură, absolut sigură ca era sinceră. Fredonam muzică în timp ce razele soarelui puternic de iarnă ne încălzea. Sau..eram noi calzi. Muzica ne apropia şi mai mult, şi simţeam că e lângă mine şi el. Că mă sprijină şi ma iubeşte, şi e aici, şi stătea lipit de mine cu braţele sale lungi şi eu eram îndrăgostită prea tare. Simţeam că vreau să fii pentru totdeauna al meu şi voiam să ne trezim bătrâni, împreună cu nepoţel, iar tu să îl inveţi să joace fotbal, iubitule. Simţi, simţi iubitule? Sunt fluturaşi.
Duce există, dar e ocupat, girls !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
cafea cu lapte.