miercuri, 27 aprilie 2011

Oameni buni, n-avem nevoie decât de puţină dragoste

De parcă nu v-aţi dat seama că viaţa este mereu frumoasă şi specială când cineva e cu tine ca să te iubească şi să te sprijine. De parcă n-aţi observat că atunci când e soare afară toată lumea e fericită, iar sufletul tău simţi că râde şi dansează pe dinăuntru. De parcă n-aţi observat că oricât de răi am încerca să fim încă există o fărâmă de binedispunere în fiecare din noi. Aceleaşi zile pline de amărăciune, de minţi goale, de oameni incolori, de vise inodore , de ore grele şi râsete nesănătoase de neîncredere.Am obosit să-mi doresc acelaşi lucru imposibil de obţinut şi să repet acelaşi tipar la infinit. Pur şi simplu m-am săturat de regrete şi la naiba cu toată nostalgia! Nu mai regret nimic şi pe nimeni. Am învăţat că regretele îmi otrăvesc existenţa şi în consecinţă le fac vânt pe cât posibil. Un singur lucru mă mai pune totuşi încă pe gânduri ; că ar fi trebuit să fi fost mai deşteaptă atunci. Dar "atunci" a trecut şi eu nu mai pot schimba nimic. Pot doar să încerc şi să cred că am învăţat ceva din asta şi că voi avea tăria să fac ceea ce este mai bine pentru mine. Întotdeauna. Nu mai vreau riscuri. Destul că mi-am nenorocit doi ani din viaţă gândindu-mă la amintiri , săruturi, copilării. Toate trec, deci, go on.
şi mă gândeam...vreau şi eu ce se intampla în filme!
adică iubirea aia nebună cu băi multe cu spuma şi bătăi cu perne şi dragoste salbatică.
adică cine nu vrea măcar o data în viaţă să aibă parte de aşa ceva?
să fie nebun să nu-şi dorească.
să fie şi mai nebun să-şi dorească pentru toată viaţa să fie aşa.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

cafea cu lapte.