duminică, 10 aprilie 2011

You were my voice, when I couldn`t speak, you were my eyes when I couldn`t see.

Recunosc, timpul trece atat de rapid, si ai plecat la fel de repede pe cat te-am cunoscut, dragule.
Dar stii, nu neg ca inca mi-ar pasa, dar nu ma doare, practic nu simt nimic. Doar imi pasa de tine, de visele si de gandurile tale. Mi-e dor de amintiri si de fluturasi, dar nu de tine.
Iti amintesti cand...? Sau cand..?
Sau cand ma contraziceai in diverse motive si spuneai ca te dai batut? Sau cand imi sopteai la ureche ca ma iubesti? Sau primul sarut ? Erai atat de timid si de fantastic? Atat de special si de deosebit?
 Nici eu nu-mi amintesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

cafea cu lapte.