iubire şi complexitate.

Cand spun iubire ma gandesc la ceva minunat, amplu, complex. Ma gandesc la sentimente, infinit, incredere, strangeri de mana, imbratisari,inimioare,iesiri,momente penibile. Dar daca brusc toate astea dispar? Ok, ai parte de toate enumerarile alea.  Tii la el. Tine la tine, asa-ti zice. Dar, o zi ploioasa de primavara-vara, sfarsit de mai poate fi sfarsitul pe care poate nu l-ai simtit asa aproape. De ce fiecare inceput tre’ sa aiba si un sfarsit? Nu mai suport, ma gandesc in fiecare minut la el, la noi. Deajuns era ca nu-l vedeam oricum 2 luni jumate, acum nu mai pot sa-l vad nici pana atunci.  Unde esti? Se raceste totul. Simt cum fiorii ma dainuiesc, nu e bine. Sigur… tu citesti chestiile astea si nu-ti pasa egoistule/egoisto, ca tu nu treci prin asta, citesti ca asta e un blog, si e la moda sa te holbezi si sa razi de sentimentele altora. Whatever.