luni, 15 noiembrie 2010

Scrisoare.

Infinitate absoluta.
Puternic vid.
2 elemente care in momentul de fata ma coplesesc profund. Ma uitam ieri la poza ta. Atat de mult m-a afectat incat am pufnit in lacrimi care parca si acum imi strapung obrajii. Dezamagita de mine (iar am cedat) am inchis calculatorul si m-am asezat in pat in speranta ca voi adormi. Cum bineinteles ca n-am reusit, priveam indelung tavanul si vorbeam cu mine insumi, punandu-mi intrebari retorice: "De ce?" sau "Iti mai pasa?". Acum, fiind mai lucida as putea raspunde clar si raspicat la ambele intrebari. De ce, Cata? Pentru ca ai fost prea idioata, de aia. "Iti mai pasa?" Nu Cata, nu ii mai pasa. Am dreptate?Stiu!
Vremea e fericita azi, ca si mine, la suprafara doar. Melodiile astea ma deprima mai mult. Atat de mult incat sufletul meu e in antiteza cu vremea de afara acum.
Defapt, care suflet?Azi nimeni nu mai are suflet.
Chitara sta prafuita in coltul sumbru, insotita de celelalte lucruri care candva erau totul pentru mine. Ma doare suflle...ma doare ceva.
[..]
Usa se deschide brusc, si un zgomot ca de parinte se aude soptind."Esti treaza?"Prefacandu-ma ca dorm si convingandu-l pe tata, inchide usa si ma lasa cu gandurile mele .
Azi, nu mai cred nimic. Azi e vorba doar de mine. Ce fac eu, cum ma simt eu, pe cine iubesc eu, pe cine vreau eu, de cine mi-e dor mie.
N-am timp de tine azi, maine, maine promit sa ma gandesc la tot ;
                                                                Cu drag,
                                                                        Un nimeni.

                                                                              
                                                                                                

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

cafea cu lapte.