sunt mii de gânduri grele, cum trec peste ele?

şi să nu crezi că circumsanţele mă îndepărtează de tine ; ba dimpotrivă. Mă ţin lângă tine, mă alină, mă mângâie. Dar nu are rost să neg că nu mi-ar plăcea să fii aici, să îţi simt buzele peste ale mele, să îţi simt obrajii fierbinţi şi inima bătând peste goliciunea umerilor mei. 

mi-e frică să nu pleci de aici şi să mă laşi singură , ferită de afecţiune şi iubire. 

mi-e frică , şi recunosc.

no air.

M-am învăţat să trăiesc rece şi gol şi sumbru şi solitar, în aceleaşi parcuri însângerate de dorinţa de bine, fără a-i păsa cuiva. Unica zare pe care o pot privi este dezamăgirea şi întruchiparea răului aici, pe Pământ. Mă doare, dar şi nepăsarea mă-nconjoară ca şi cum ar exista o singură fiinţă aici., Eu.
El era singurul care mă mai iubea, şi priveam de pe nisipul umed, şi plumb şi groază cum marea mi-l smucea din mâini şi nu puteam să fac nimic. Mi-l lua încet şi scârţâind tocmai ca să sufăr. Şi valurile se băteau din superioritate. Spuma lor devenea neagră , iar sângele Lui creau fantezii de absolut şi fantezism. Lacrimile îmi cutremurau faţa şi mă îngreunau. Părul nu-i mai flutura, braţele nu mai îmi inspirau ferocitate.
Eram doar eu şi goliciunea mării îndurerate.



ps. Tot tind să cred că marea-i lacrimi.

într-o zi mă vei iubi mai mult decât te urăsc eu acum !

silenţios.

greşeli, consecinţe, imaturitate, lipsuri, adaosuri, matematică, stări proaste, idolatrizări inutile, banalitate, infantilitate, vise, lacrimi, suflet, bătăi, minciuni, examen. Sfârşit.

Astia ne sunt prietenii.

...dar eu prefer sa fiu singura, ca intotdeauna.

Oameni buni, n-avem nevoie decât de puţină dragoste

De parcă nu v-aţi dat seama că viaţa este mereu frumoasă şi specială când cineva e cu tine ca să te iubească şi să te sprijine. De parcă n-aţi observat că atunci când e soare afară toată lumea e fericită, iar sufletul tău simţi că râde şi dansează pe dinăuntru. De parcă n-aţi observat că oricât de răi am încerca să fim încă există o fărâmă de binedispunere în fiecare din noi. Aceleaşi zile pline de amărăciune, de minţi goale, de oameni incolori, de vise inodore , de ore grele şi râsete nesănătoase de neîncredere.Am obosit să-mi doresc acelaşi lucru imposibil de obţinut şi să repet acelaşi tipar la infinit. Pur şi simplu m-am săturat de regrete şi la naiba cu toată nostalgia! Nu mai regret nimic şi pe nimeni. Am învăţat că regretele îmi otrăvesc existenţa şi în consecinţă le fac vânt pe cât posibil. Un singur lucru mă mai pune totuşi încă pe gânduri ; că ar fi trebuit să fi fost mai deşteaptă atunci. Dar "atunci" a trecut şi eu nu mai pot schimba nimic. Pot doar să încerc şi să cred că am învăţat ceva din asta şi că voi avea tăria să fac ceea ce este mai bine pentru mine. Întotdeauna. Nu mai vreau riscuri. Destul că mi-am nenorocit doi ani din viaţă gândindu-mă la amintiri , săruturi, copilării. Toate trec, deci, go on.

şi mă gândeam...vreau şi eu ce se intampla în filme!
adică iubirea aia nebună cu băi multe cu spuma şi bătăi cu perne şi dragoste salbatică.
adică cine nu vrea măcar o data în viaţă să aibă parte de aşa ceva?
să fie nebun să nu-şi dorească.
să fie şi mai nebun să-şi dorească pentru toată viaţa să fie aşa.

Marea.

Nisipul îşi strecura locul printre degetele mele umede, iar marea era agitată. Era pustiu iar tu te apropiai de mine cu acelaşi zâmbet seducător care mă conducea spre paradis. Valurile surde se izbeau rece de picioarele mele , şi mă cufundam într-o atmosferă de Rai. M-am întins pe nisipul jilav, şi ţi-am simţit mâna pe capul meu, iar buzele pe gâtul meu. Mă simţeam intimidată, dar mă făceai inferioară şi mă puneai la punct, lucru care-mi plăcea. Te-ai aşezat lângă mine şi am început să povestim banalităţi, deşi amândoi voiam acelaşi lucru. Să fie special. Răsuflarea ta îmi alergă umerii , iar fusta mea fusese ridicată de briza mării. Era frig şi tu erai căldura mea. Mâna ta tandră şi subţire îmi atingeau picioarele reci iar eu eram speriată, dar mă linişteai pentru că mă ştiai timidă, şi mă iubeai. Soarele apunea iar luna se pare că era singura care ne mai sprijinea. Buzele tale erau dulci şi le simţeam încordate peste ale mele, şi erai special. Şi eram extaziată şi euforică, şi urma o noapte lungă.

Speciali.

De ce te uiţi cu ochii ăstia goi la mine, şi încerci să-mi spui că tot ce fac e prost, c-ar trebui să-mi schimb viaţa mea de nimic, în ceva mai bun ...?

Când eşti tu şi mă faci să râd, când îmi zâmbeşti posesiv, când mă cuprinzi cu totul iar inima ta simt că iese din pieptul tău şi intră la mine, când mă ridici în braţe şi ţipi euforic de fericire, când mă săruţi încet , iar pauzele cu răsuflări provoacă fiori adânci peste suflet. Când ne uitam spre cerul cristalin şi încărcat, îndrăgostit şi cleios de iubire, ca noi, şi ne ţineam de mână, şi îţi plăcea să am fluturaşi în stomac, de aia îmi sărutai umerii goi şi gâtul,  în special.
Delicat şi îmbietor, tandru şi special, deosebit şi emotiv. Cu gânduri în surdină, cu idealism şi perfecţiune. Mângâierile tale au rămas ca nişte matrici bine calculate şi parfumate peste visele mele, peste mine în general. Înţelegi? Ştiu, nici nu m-aştept să inţelegi.
De fapt, de aceea nu m-am mai aşteptat de la nimic în ultima perioadă, pentru că te-ai îndepărtat şi tu şi eu, dar rămân aceleaşi speranţe deşarte, aceleaşi vise spulberate ca de fiecare dată; şi tot nu mă-nvăţ minte.

Dar m-am îndrăgostit de altcineva.

^^.

C: Love is the answer .

A: really?

C: yea`.

A: And if somebody tells you that he loves you and after forgets about it. Where is the answer here?

C: There isn`t an love answer

A: But I love him

C: How much?
A: The way from here to sweden, that much.

C-am învăţat să simt fără cuvinte.

Când voi simţi că eşti acolo şi îţi voi simţi răsuflarea pe gât, iar buzele tale se vor contopi cu ale mele, iar trupurile noastre vor fi desăvârşite şi se vor iubi, şi vom fi împreună chiar dacă sunt vremuri şi perioade grele. Când voi simţi că mă iubeşti suficient cât să fii acolo când am nevoie. Când dimineaţa te vei trezi şi îmi vei spune din nou că     ma iubeşti necondiţionat. Că mă iubeşti absolut, complex. În totalitate. Când fâşul de la geaca ta încă îmi va ţine cald, şi când braţele tale mă vor cuprinde şi mă vor ţine lângă ele. Când îţi voi simţi părul negru şi ochii verzi peste umărul meu, şi lacrimile tale udându-mi prestigios mâna, făcându-mă să sufăr lângă tine, pentru că te iubesc. Atunci când curcubeul inimii mele va fi colorat, atunci voi fi pe deplin fericită, adică niciodată.

VeritaSaga nu se ascultă, se simte ...

Muzică adevărată.

Love is the answer.

Sentimentele vin si pleaca, razboaiele vin si pleaca, zambetele vin si pleaca. Iar tu, chiar vii si chiar pleci ,mereu...
Nu te-ai saturat sa te joci incontinuu cu aceleasi suferinte, cu aceleasi ironii si vorbe aleatorii care ma ranesc si care ma lovesc acolo unde stii ca doare cel mai tare?


Atenta ma misc pe sarma. Cu grija pasesc fara a-mi pierde echilibrul.

-Respira! se aude o soapta.

Ma opresc. Cum as putea sa respir cand incordarea imi lasa loc doar pentru o singura miscare?

-Respira!!! Glasul se repeta poruncitor de data aceasta.

Nemiscata incep sa trag aer in piept. Racoros la inceput revine grabit inapoi gadilandu-mi caldut narile. Repet miscarea de cateva ori si simt cum incordarea se evapora. Respir!!! Zambet timid razbate la suprafata.Raset puternic fulgera atmosfera. Frica fuge speriata. Amorteala dispare. Picioarele sunt usoare.

Pasesc cu incredere. Sarma se transforma in poteca. Respir...Poteca devine carare. Privesc in jur. Verdele se joaca bucuros printre razele soarelui. Galbenul , rosul si albastrul s-au prins in dans. Maroniul isi arunca umbra din loc in loc. Albul aminteste luminii sa straluceasca mai puternic. Culorile se lasa amestecate in miresmele naturii din jurul meu.

Maresc pasul.

-Unde te grabesti? se aude glasul din nou.Respira!!!
-Dar respir, raspund uimita de vocea mea.
-Te grabesti. Unde anume?
-Nicaieri. Vreau doar sa vad mai multe, sa cunosc cat de mult pot.
-Crezi ca viteza te ajuta?
-Nu stiu. Acum totul este altfel. Echilibrul este natural si am libertatea de a face tot ce-mi doresc.
-Crezi ca graba te ajuta sa faci mai multe?
-Da, sa acopar mai multe intr-un timp mai scurt.
-Si daca pierzi anumite lucruri doar din dorinta de a cuprinde cat mai multe?


Cararea continua tacuta in fata mea. Raspunsul inca il caut.

Ce-am pierdut pana acum? Cate poti afla intr-o singura calatorie? Cat iti permit simturile sa cunosti? Alte intrebari se strang in jurul meu. Le dau la o parte cu un gest hotarat.

Voi lasa inima sa-mi sopteasca ce am de aflat in aceasta calatorie.

...

snobism şi realitate.

ca vremea.

când ploaie, când vânt, când tornadă, când gol, când ger, când ninsoare, când potop, când inundaţie.

niciodată soare sau căldură.

vreau.

vreau să ne minţim.
să ne minţim că este bine.
vreau să ne complacem in situaţie. să vedem tot ce este frumos.
să visăm.

vreau să cred că exişti. că exişti in mine. că exişti din cauza mea. că exişti pentru mine.
vreau să cred că nu totul este trecător. vreau să cred că intr-o zi vom combate şi o inima rănită.
va exista pastila care te va face să uiţi. să ierţi. să pierzi.

pierdut in timp şi spaţiu alerg. alerg către un tăram necunoscut.vreau să cred că la capătul tunelului eşti tu.
şi mă aştepţi.
chiar dacă vezi că sunt imperfect, chiar dacă vezi că sunt ca o sticla spartă, tu vrei să mă repari. vrei să mă intregeşti.
vrei să ne completăm.

vreau să adormim şi să ne trezim in acelaşi vis.
unde putem fi oricine.
unde putem să ne amestecăm in mulţime şi tot să ne regăsim.
acum cauta-mă.

Be patient and though someday this pain will be useful for you.

You were my voice, when I couldn`t speak, you were my eyes when I couldn`t see.

Recunosc, timpul trece atat de rapid, si ai plecat la fel de repede pe cat te-am cunoscut, dragule.
Dar stii, nu neg ca inca mi-ar pasa, dar nu ma doare, practic nu simt nimic. Doar imi pasa de tine, de visele si de gandurile tale. Mi-e dor de amintiri si de fluturasi, dar nu de tine.
Iti amintesti cand...? Sau cand..?
Sau cand ma contraziceai in diverse motive si spuneai ca te dai batut? Sau cand imi sopteai la ureche ca ma iubesti? Sau primul sarut ? Erai atat de timid si de fantastic? Atat de special si de deosebit?
 Nici eu nu-mi amintesc.

Spring changes people.

Laşitate. Furie. Orgoliu. Indiferenţă. Milă. Realitate. Negru. Scârbă. Nedreptate. Mizerie. Otravă. Violenţă. Sânge. Nepăsare. Durere. Insomnie. Dor. Noi. Ploaie. Asfinţit. Timp. Cărare. Tren. Infinit. Sărut.

2011.

Chiar îmi pasă.

şi nimic.

n-a fost şi totuşi s-a încheiat.

Tu tu tu tu tu tu şi doar tuuu.

şi voi pune petale peste visele tale fiindcă-mi pasă.
şi motivul eşti tu.

Încărcare emoţională.

El e  Duce. Lui  Duce îi plac situaţiile grele pentru că mereu este cineva lângă el care să îl susţină, eu.

Trenul se apropia şi simţeam noduri în stomac pentru că îl voi revedea şi plănuiam să ne simţim bine împreună. Să râdem şi să cântăm. Să îmbrăţişăm infinitul ca un pui de raţă, pentru că raţa exprimă multe. Mai ales cea roşie. Să ne sărutăm încontinuu până când luna ne va trimite la culcare şi să adormim pe peron, pentru că eram atât de emoţionaţi încât uitasem să plecăm de aici. Să fim doar unul, pentru că este frig noaptea, şi cămaşa ta oricum e destul de mare încât să pot încăpea şi eu. Să auzim sunetul apei cutremurătoare care ne cheamă în surdina în zori. Şi noaptea se termină la fel de repede cum se aşternu. Şi dimineaţa ne prinsese în săruturi mii şi mii, şi eu eram topită de căldură şi dor de tine deşi erai chiar acolo, iubindu-mă. Eram ciufuliţi şi fericiţi, pentru că ne iubeam. Ne iubeam atât de mult încât cuvintele erau prea puţine pentru a exprima ceea ce simţim noi. Şi eram sigură, absolut sigură ca era sinceră. Fredonam muzică în timp ce razele soarelui puternic de iarnă ne încălzea. Sau..eram noi calzi. Muzica ne apropia şi mai mult, şi simţeam că e lângă mine şi el. Că mă sprijină şi ma iubeşte, şi e aici, şi stătea lipit de mine cu braţele sale lungi şi eu eram îndrăgostită prea tare. Simţeam că vreau să fii pentru totdeauna al meu şi voiam să ne trezim bătrâni, împreună cu nepoţel, iar tu să îl inveţi să joace fotbal, iubitule. Simţi, simţi iubitule? Sunt fluturaşi.

Duce există, dar e ocupat, girls !

Îh.

Era intuneric si sumbru-n camera mea in asta-dimineata, desi soarele stralucea cu o oarecare binedispunere. Aceeasi cafea tare eram convinsa ca ma va face strong. Aveam o dispozitie retro, si niciun chef de job today. Dar totusi, trebuia sa plec. Asa ca, impreuna cu un zambet indiferent si ironic mi-am luat cheile de la masina si am plecat. Aceleasi minute de plictis incomensurabil, si aceleasi persoane ipocrite la mine la birou, ma amuzau. 

-Buna dimineata dna, ce faceti?

Cu o scarba si o sila satanica i-am raspuns:

-Bine boss, azi nu ma deranja, anuleaza intalnirile .

Ma pregateam pentru o noua prietenie. Me and myself.

Constientizam ca n-avea cum sa iasa bine, dar voiam sa ma cunosc, pentru ca eram din ce in ce mai nesigura pe mine, pe ce puteam, pe ce simteam. 

Dezobişnuire progresivă de tine.

De ce doar noi să suferim şi să plângem când ceilalţi se simt bine, ăh?

Nu dragule, nu, aşa nu merge. Deci, ca să ajungem la o concluzie, viaţa-i prea frumoasă ca să privesc spre amintiri, săruturi şi îmbrăţisări. Aveam nopţi în care nu puteam dormi de fericire, mă gândeam la tine şi la noi, sau nopţi în care mă gândeam şi realizam că odată cu trecerea timpului deveneai ca un drog hardcore pentru mine. Deveneai o obişnuinţă, un tabiet, o parte din viaţa mea, iar apoi insămi viaţa mea. Azi eşti doar un viciu , de care sper să pot să scap. Dar recunosc, te iubesc.

Zâmbeşte...

Dumnezeu te iubeşte!

Da` de unde?

Mi-e dor şi doare.

Totul devenea mai negru si mai stresant odata cu trecerea timpului, si inima mea se innegrea. Simteam cum glandele mele lacrimale se umflau si in cele din urma, cum explodau. Cascadele roiau pe fata mea iar ochii mei devenisera atat de rosii precum sangele inchegat. Era intunecat si sumbruş umed si taiosş si un vant aprig imi urzica fata. Atunci mi-am dat seama ca ma aflu pe un teritoriu necunoscut. Inima mea.  Eram atat de dezorientata incat aveam nevoie de o harta pentru a ma cunoaste pe mine insami. Timpul trecea iar eu ma adanceam tot mai mult in negru, si-mi era din ce in ce mai greu sa imi revin, sa vad lumina, ultimul far care mai stralucea. Peronul inimii mele era pustiu, si ca de fiecare data trenurile stateau cateva ore, si dupa isi luau adio fluierand, cu lumea care se impingea, simtea, si se calcau in picioare. Se impingeau ca sa ma faca pe mine sa sufar, stiu asta.
Dar o sa-mi treaca, pentru ca si eu sunt la fel ca ceilalti. Rea, cruda, orgolioaso, indiferenta, si pisaloaga. This is me!

Shit, pe cine pacalesc?

People are all the same.

Dar până la urmă lumea e prea egoistă; lumea suferă şi e rea;lumea nu mai suportă;lumea este nostalgică;lumea preferă să moară;lumea constată că oamenii sunt la fel;lumea nu-şi dă seama că viaţa e scurtă;lumea nu poate fi indiferentă;lumii îi este greu.;
Lumea...sunt eu.

De ce îi iubim?

Pentru că deşi ne strică zilele, deşi ne stresează, deşi nu sunt lângă noi când avem nevoie, ştiu cum să se scuze, când şi de ce.
Pentru că înjură în trafic, conduc prost, pentru că se dau virili şi puternici dar se înmoaie în intimitate atunci când sunt în preajma noastră, şi nu se tem să fie vulnerabili.Pentru că atunci când se îmbata ne spun că ne iubesc.Pentru că atunci când greşesc se comporta ca nişte copii cărora le este frică de propria lor mamă. Pentru că atunci când este frig, îţi iau mâna şi o bagă în buzunarul lor ca să te protejeze.

Despre mine.

1.  Pe lângă buze, unde este locul preferat pentru a obţine un sărut?

gât

2. Cum te-ai simţit când te-ai trezit în această dimineaţă?

shit, still school!

3. Care a fost ultima persoană căruia i-ai obţinut fotografia?

Tu.

4. Vă consideraţi răsfăţată?

Nu.

5. Ai donat vreodată sânge?

Hmm, nu.

6. Ai avut vreodată un prieten bun de sex opus?

Evident. Băieţii nu-s figuranţi.

7. Ai dorii ca cineva să fie mort?

Of course, mă iei drept Dumnezeu?

8. Ce spunea ultimul mesaj primit?

Mâine, 16.03, opţiunea se va activa automat la ora 16: 34 minute.

9. La ce te gândeşti acum?

La primăvară şi fericire.

10. Doriţi o relaţie acum?

Ce te face să crezi că nu am deja una?

11. La ce oră te-ai dus la culcare noaptea trecută?

12: 03

12. Este cineva în mintea ta chiar acum?

Evident!

13.  Cine a fost ultima persoană care ţi-a dat mesaj?

Tu.

14. Cine este numărul doi potrivit pentru a avea o relaţie?

hmm. nimeni, nu există numărul 2.

15. Este numărul trei un bărbat sau o femeie?

Bărbat.

16. Dacă numărul 7 şi numărul 1 ar fi împreuna, ar fi ok?

ĂĂĂ, why not?.

17. Spune ceva despre numărul 6 .

Notele mele la matematică.

18. Îţi place numărul 8?

Da, mă relaxează.

19. Ce zici de numărul 6 şi  numărul 10 împreună?

De ce mi-ar păsa?

De aia!

Pentru ca ma culc noaptea si ma gandesc la tine.
Pentru ca ma trezesc dimineata cu gandul la tine.
Pentru ca merg la scoala cu gandul la tine.
Pentru ca la ore sunt cu gandul la tine.
Pentru ca acasa ma gandesc la tine.
Pentru ca imi fac temele cu gandul la tine.
Pentru ca visez la tine.
Pentru ca mi-e constant dor de tine.
Pentru ca mananc cu gandul la tine.
Pentru ca zambesc cand ma gandesc la tine.
Pentru ca esti langa mine.
Pentru ca ai grija de mine.

De aia!

...începe cu tine.

Primăvara schimbă oameni. Şi pe mine, şi pe voi.

^^.

Egoiştilor! Sunt sătulă de oameni reci şi răi ca voi. Sătulă de lume care vine şi pleacă pe peronul inimii mele zâmbind şi râzând ca în cafenele. Cumpăraţi-vă suflet!Voi aţi observat că lumea de azi e prea pătrunsă în viaţa cotidiana şi este prea amară ca să privească fiecare mărunţiş care îi face viaţa cu adevărat incomensurabil de pătrunzătoare şi reală? Şi eu. Realul ne lipseşte cu desăvârşire.Dar fiţi în continuare insensibili şi fără scrupule,
Dumnezeu e mândru!

                                                

Fericirea se dă în proporţii.

Acum 2 zile mi-ai dat cel mai scurt mesaj, cel mai simplu mesaj primit vreodata de la tine, mesajul care m-a pus pe ganduri mai mult decat oricare altul - "esti fericita?".
Nu ti-am raspuns ieri, nu stiam raspunsul. Astazi am vrut sa iti spun "Nu, nu chiar, dar sunt bine.". Iti raspund, acum, de fapt, la 01:22, duminica - "da. da, sunt fericita."
Astazi m-a trantit un soare din ala puternic direct in fata. O raza de soare, o raza, atat, m-a facut sa ma incrunt, si apoi m-a pufnit rasul. A fost raza mea, intelegi tu? A fost raza dupa care fug de atata timp, ca o proasta, a venit cand nu am chemat-o, a venit cand nici nu o mai cautam.
Tu poti sa dormi, atunci cand soarele iti bate in fata? Nici eu.
Nu m-a lasat sa adorm, a stat acolo, incapatanata, pana m-am ridicat din pat si mi-am deschis ochii. Asta vroia, exact asta vroia - sa imi deschid ochii, o data pentru totdeauna.
A vorbit cu mine, dar au fost doar cateva secunde, cred...mi-a spus atatea, mi-a spus lucruri la care am uitat sa ma gandesc, de care am uitat sa imi amintesc. Mi-a spus de tine, si de el, de ea, de ei si de ele, de mine, de zambete, fericire, iubirea care dureaza si nu dispare nici atunci cand pare sa o faca...mi-a spus ca am pierdut atatea nopti, tipandu-mi durerea catre luna, catre stele, catre oricine m-ar fi ascultat macar putin, dar niciodata nu am cerut ajutorul soarelui ala nenorocit, am uitat, pur si simplu, am uitat, ca in vremea aia care o ceream eu inapoi, era doar el si soarele. EL si SOARELE. Mi-a ras in fata, o raza de soare mi-a ras in fata - cand imi povestea cum spuneam mereu "nu mai am nimic".
Am ras si eu, am ras, iar de data asta, as fi vrut doar sa tip la mine.
Sunt fericita, dragul meu.
Sunt fericita, fara sa uit de trecutul meu, fara sa trec peste "el", acel "el" sau oricare alt "el", fara sa fac nicio schimbare, fara sa "trec peste", fara sa fac nimic, sunt doar fericita.
Stii de ce, stii cum?
Stii cand imi spuneai tu ca iti e dor sa fi fericit, si ti-am zis "Zambeste dracului si spune-mi ca esti fericit, te tin in brate de o ora si iti spun ca ma ai pe mine, intelegi, ma ai pe mine, fi fericit sau te plesnesc si plec!". Ai ras, m-ai luat pe sus, te-ai uitat la mine, ti-ai afisat zambetul ala al tau de dat pe spate domnisoarele doritoare si mi-ai spus "Pentru mine tot timpu` o sa fi asta mica a mea, care aduce fericirea".
N-am uitat niciodata cuvintele alea, n-o sa le uit. Mi-ai spus asta, in loc sa imi spui doar ca esti fericit - stim amandoi oricum, pentru cateva secunde, macar atat, ai fost fericit. Era meritul meu, stiam, probabil eram mai fericita decat tine, doar stiind ca "vrei soare, soare iti dau", stiind ca pot sa fac asta. Nu stii tu ce mandra eram.
Uite asa, s-a intors fericirea asta. Am inteles ca te am pe tine, am inteles ca atunci cand o sa am nevoie de tine la 5 dimineata, o sa fi acolo, orice ar insemna asta, am inteles ca o sa ramai, caci ai ramas atata timp. Fie intre noi, esti singura persoana de care sunt sigura, SIGURA, ca o sa ramana langa mine. Iti multumesc pentru siguranta asta care imi fuge prin vene, din cauza ta.
Am inteles ca nu trebuie sa lupt, nu trebuie sa trec peste, nu trebuie sa incerc, trebuie doar sa trag aer in piept si sa nu mai uit ca POT face asta, oricat timp ar lua, orice ar insemna. Nu e prima oara, nu? Trebuie sa ma opresc din toata fuga mea, caci de iubit il iubesc pe el, acelasi pe care il iubeam ieri, saptamana trecuta, si acum 5 luni, acelasi pe care o sa-l iubesc mult timp de acum in colo, caci peste toate, el e acel "lucru" caruia nu ii dau drumul, peste toate, el e tot pentru mine. Asa e demult, asa e si azi, si asa o sa fie, dar vezi, acum nu ma mai deranjeaza, cu absolut nimic.
Nu imi mai e frica, nu ma mai sperie gandul ca a ramas in mine, nu mai am nici cel mai mic gand sa il "las dracului", cum imi spun toti, si sa "imi vad de viata mea". Nu, eu sunt putin mai mult decat "toata lumea", asta n-o s-o uit, eu sunt exact tipa aia pe care n-o cred ei in stare, dar poate linistita sa-si vada de viata ei si sa-l pastreze pe el ca fiind TOT.
Intelegi? Sunt fericita, ca te am pe tine, ca a ramas el in mine, ca ii am pe toti cei care ma prind de fiecare data, sunt fericita pentru ca pot...am mai stabilit asta o data, in vara. Ti-am promis, mai stii?
Sunt fericita pentru ca am realizat astazi cel mai important lucru, exact lucru ala care mi-a scapat si m-a tinut pe loc pana acum - nu exista nici macar un om, unul, in lumea asta, pe care eu sa il iubesc, iar el sa nu ma iubeasca inapoi.
E tot ce trebuie sa stii, ca sa fi fericit. Tot.

Meditaţii.

Nu demult m-a întrebat ce este mai important pentru mine. Trecutul, prezentul sau viitorul? Şi grăbită i-am răspuns absentă.
-Prezentul. Trecutul l-am ratat şi a fost o eroare mereu. Viitorul va fi o dezamăgire profundă.
-Interesantă abordare.
-Dar tu?
-Cred că trecutul.
Şi nu am înţeles de ce m-a surprins cu un asemenea răspuns. Am ezitat să o întreb mai multe. Şi gândindu-mă la toate, mi-am dat seama că are dreptate. Că este cel mai preţios şi mai bogat. Şi mai sumbru şi mai creativ. Mai colosal şi mai abstract.

Ce simt acum?

Ţi-aş spune şi eu, dar nu e un secret că te iubesc.

Genial.

                                  Se pare că sensibilitatea şi iubirea nu înseamnă imaturitate.

Pa, pa iubitule.

De multe ori ne dorim sa ne cunoastem viitorul, sa stim cand vom mai rade, cand vom mai plange, din cauza cui, de ce, unde, cat. Intrebari vitale si esentiale care ne sfasie existenta pe pamant. Ne intrebam unde duce snurul acesta greu de care tot tragem . Viaţa. Şi deseori simţim că e sfârşitul, şi deseori ne înnecăm în gânduri şi lacrimi ascunse. Ne-am obişnuit aşa. Acri, orgolioşi, goi, insensibili, imaturi, inferiori. Şi ne este bine aşa. Atât de bine încât nu facem măcar un pas pentru a ne schimba.
Dimineaţă în frigul dăinuitor şi dominant m-a salutat nostalgia şi amintirile. Şi mi-e dor ...
Aş mai vrea să privesc pe fereastră şi să văd fericire şi demnitate. Acum văd parcul solitar unde fericirea nu mai există. Şi mi-e dor...
Vorbele tale încă mă sufocă radical şi indirect prin efemera lor plăcere de a mă simţi inferioară şi nebună. E atât de goală şi incompletă inima încât nici n-o mai pot asculta. Vorbele tale au rămas ca nişte matrici bine calculate şi bine gândite peste suflet.
Şi mă gândesc câteodată că poate eu am fost de vină, că poate eu şi tu şi noi ne-am pierdut în integrale şi module complet necunoscute. Ne-am calculat ariile orgoliului şi ne-a ieşit prea pozitiv. Da, da iubitule. Prea pozitiv. Încă încercăm continuu să ne cunoaştem şi primim acelaşi rezultat nesimţit. Căutăm să ne refugiem unul în altul, cunoaştem atitudini şi cuvinte noi, care ne fac mai vulgari şi mai apatici ca niciodată. Care ne fac învingători cu noi înşine. Confuzii şi ghinioane aşezate unele peste altele cu dureri mai profunde decât altadată.
Marea este ultima care încă mă înţelege  şi plânge şi se zbate odată cu mine. Şi nu mă dezamăgeşte, nu mă descurajează, este defapt ideala mea fantezie ascunsă.
Şi totuşi reuşim să ne învârtim între aceleaşi ironii şi minciuni în fiecare zi.

Get a life!

N-am sa critic un anume tip de oameni, pentru ca sunt mai matura decat atat.
N-am sa folosesc replici stresante si agasante doar ca sa ma cred smechera si sa arat lumii cat imi place mie sa barfesc.
N-am sa arat lumii ca sunt interesanta prin vocabularul meu smecher de boa$$a.

Am sa scriu niste cuvinte care sper sa te puna pe ganduri.

Draga tu, persoana care te crezi mai presus decat toata lumea.
Ai invatat sa manipulezi, sa te bagi peste tot, sa te crezi smechera, sa dai replici, sa barfesti, sa fii plina de tine ; dar cu mine nu-ti merge.
Ai invatat sa copiezi, sa tragi la indigo niste cuvinte care nici macar nu-ti apartin. Sa strici, sa nu repari, sa nu fii, sa nu taci.
Ai stresat o lume intreaga cu lipsa ta de diplomatie, ai plictisit lumea cu frumusetea ta interioara, ai ranit.
Nu ti se pare prea mult? Te invarti in fiecare zi intre aceleasi zambete false, in aceeasi ironie interioara, in aceeasi invidie pe toata lumea, in minciuna, in stres. Toata lumea te batjocoreste-n spate , dar tu continui sa fii smechera. Mm.
Esti ironica, mincinoasa, agasanta, dar nu insist si nu vorbesc urat, sunt mai presus de-atat.

Revin la ideea principala. Ai grija de tine, ca de noi avem grija. Vezi-ti de viata!

Missing you.

Mi-e dor sa rad cu voi, mi-e dor sa plang cu voi, mi-e dor de glumele voastre proaste, mi-e dor de fericirea provocata de voi, mi-e dor sa sufar din cauza voastra. Mi-e dor sa cad de pe scaunul din paie, sa ma iei in brate si sa ma minti ca ma iubesti, sa ma tii de mana si sa imi spui"Cata ce faaaaci?", si eu sa iti raspund la fel de straniu si de solitar"bine, ca mereu", desi inima mea plange, si nimeni nu stie. Mi-e dor, copii de voi, dar.

Am zis STOP! Deci stop, va fi.

People aren`t all the same.

As vrea sa-mi vad viata intr-un film, chiar daca asta ar insemna sa pierd inca 14 ani. Am facut atat de multe greseli, incat nici propria-mi constiinta nu ma mai sustine. Amintirile si greselile ma ingroapa atat de adanc incat ma sufoc in fiecare dimineata; nici cafeaua nu ma mai ajuta.
M-am trezit binedispusa in aceasta dimineata .Alarma nu ma mai apasa . Mi-am incalzit cafeaua, in acest timp dandu-mi camasa de noapte jos. Am aruncat-o in dulap fara regrete, si ,schimbata, mi-am baut cafeaua. Soneria  suna indecis. Am deschis usa. Nu era nimeni, ci doar un bilet intr-o funda rosie. Erai tu. Dar ma dezamagisei atat de mult incat nu m-am putut abtine din ras. Ceea ce ma punea pe ganduri. Gesturile tale de acest gen ma intristau.
Se pare ca azi nu mai imi esti. Si pentru ca nu mai sunt aceleasi zile de noiembrie cand iti eram, pot sa spun din toata inima ca sunt fericita.  
Altcineva, alte imbratisari, alte saruturi.

Şi...

Pentru că nu am rezistat atâta fără să mă exprim, mă reapuc să aberez.
Şi pentru că toate postările mele au câte ceva fictiv. Această postare va fi simplă. Atât de simplă încât o să daţi "X" după primele secunde .
Mhm, prietenia.
Viaţa alături de cineva îţi este mai simplă, şi mult mai frumoasă. Dar asta ar însemna perfecţiune. Iar perfecţiunea ar fi plictisoare.
Ei bine draga mea, a venit clipa să îţi mulţumesc că ai fost lângă mine, că m-ai sprijinit , că ai râs cu mine, că ai plâns cu mine, că te-ai bătut cu mine. Da, şi ştiu că uneori sunt insuportabilă şi agasantă şi stresantă. Şi ai vrea să mă părăseşti, dar mă iubeşti. Mă iubeşti atât de mult încât nu ai face asta. Şi ştiu draga mea, ştiu. Sunt o persoană dificilă. 
Eşti persoana în care sunt convinsă că pot să am încredere, mi-ai demostrat. Şi te iubesc, te iubesc atât de mult, nici nu îţi închipui.
Aminteşte-ţi cum ne-am cunoscut! Mai ţii minte? Ştiu, şi mie îmi vine să plâng. Nu vreau să fiu prea siropoasă, dar oricât m-aş strădui nu îmi iese. Şi îmi este dor de tine seara, când plâng, sau când râd fără tine. Faci parte din mine astăzi.




Şi te iubesc draga mea. Tu mă iubeşti?

Îmi iau liber vreo 3 luni.

Blog în aşteptare.