marți, 25 ianuarie 2011

Şi...

Pentru că nu am rezistat atâta fără să mă exprim, mă reapuc să aberez.
Şi pentru că toate postările mele au câte ceva fictiv. Această postare va fi simplă. Atât de simplă încât o să daţi "X" după primele secunde .
Mhm, prietenia.
Viaţa alături de cineva îţi este mai simplă, şi mult mai frumoasă. Dar asta ar însemna perfecţiune. Iar perfecţiunea ar fi plictisoare.
Ei bine draga mea, a venit clipa să îţi mulţumesc că ai fost lângă mine, că m-ai sprijinit , că ai râs cu mine, că ai plâns cu mine, că te-ai bătut cu mine. Da, şi ştiu că uneori sunt insuportabilă şi agasantă şi stresantă. Şi ai vrea să mă părăseşti, dar mă iubeşti. Mă iubeşti atât de mult încât nu ai face asta. Şi ştiu draga mea, ştiu. Sunt o persoană dificilă. 
Eşti persoana în care sunt convinsă că pot să am încredere, mi-ai demostrat. Şi te iubesc, te iubesc atât de mult, nici nu îţi închipui.
Aminteşte-ţi cum ne-am cunoscut! Mai ţii minte? Ştiu, şi mie îmi vine să plâng. Nu vreau să fiu prea siropoasă, dar oricât m-aş strădui nu îmi iese. Şi îmi este dor de tine seara, când plâng, sau când râd fără tine. Faci parte din mine astăzi.




Şi te iubesc draga mea. Tu mă iubeşti?





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

cafea cu lapte.