silenţios.

greşeli, consecinţe, imaturitate, lipsuri, adaosuri, matematică, stări proaste, idolatrizări inutile, banalitate, infantilitate, vise, lacrimi, suflet, bătăi, minciuni, examen. Sfârşit.

Astia ne sunt prietenii.

...dar eu prefer sa fiu singura, ca intotdeauna.

Oameni buni, n-avem nevoie decât de puţină dragoste

De parcă nu v-aţi dat seama că viaţa este mereu frumoasă şi specială când cineva e cu tine ca să te iubească şi să te sprijine. De parcă n-aţi observat că atunci când e soare afară toată lumea e fericită, iar sufletul tău simţi că râde şi dansează pe dinăuntru. De parcă n-aţi observat că oricât de răi am încerca să fim încă există o fărâmă de binedispunere în fiecare din noi. Aceleaşi zile pline de amărăciune, de minţi goale, de oameni incolori, de vise inodore , de ore grele şi râsete nesănătoase de neîncredere.Am obosit să-mi doresc acelaşi lucru imposibil de obţinut şi să repet acelaşi tipar la infinit. Pur şi simplu m-am săturat de regrete şi la naiba cu toată nostalgia! Nu mai regret nimic şi pe nimeni. Am învăţat că regretele îmi otrăvesc existenţa şi în consecinţă le fac vânt pe cât posibil. Un singur lucru mă mai pune totuşi încă pe gânduri ; că ar fi trebuit să fi fost mai deşteaptă atunci. Dar "atunci" a trecut şi eu nu mai pot schimba nimic. Pot doar să încerc şi să cred că am învăţat ceva din asta şi că voi avea tăria să fac ceea ce este mai bine pentru mine. Întotdeauna. Nu mai vreau riscuri. Destul că mi-am nenorocit doi ani din viaţă gândindu-mă la amintiri , săruturi, copilării. Toate trec, deci, go on.

şi mă gândeam...vreau şi eu ce se intampla în filme!
adică iubirea aia nebună cu băi multe cu spuma şi bătăi cu perne şi dragoste salbatică.
adică cine nu vrea măcar o data în viaţă să aibă parte de aşa ceva?
să fie nebun să nu-şi dorească.
să fie şi mai nebun să-şi dorească pentru toată viaţa să fie aşa.

Marea.

Nisipul îşi strecura locul printre degetele mele umede, iar marea era agitată. Era pustiu iar tu te apropiai de mine cu acelaşi zâmbet seducător care mă conducea spre paradis. Valurile surde se izbeau rece de picioarele mele , şi mă cufundam într-o atmosferă de Rai. M-am întins pe nisipul jilav, şi ţi-am simţit mâna pe capul meu, iar buzele pe gâtul meu. Mă simţeam intimidată, dar mă făceai inferioară şi mă puneai la punct, lucru care-mi plăcea. Te-ai aşezat lângă mine şi am început să povestim banalităţi, deşi amândoi voiam acelaşi lucru. Să fie special. Răsuflarea ta îmi alergă umerii , iar fusta mea fusese ridicată de briza mării. Era frig şi tu erai căldura mea. Mâna ta tandră şi subţire îmi atingeau picioarele reci iar eu eram speriată, dar mă linişteai pentru că mă ştiai timidă, şi mă iubeai. Soarele apunea iar luna se pare că era singura care ne mai sprijinea. Buzele tale erau dulci şi le simţeam încordate peste ale mele, şi erai special. Şi eram extaziată şi euforică, şi urma o noapte lungă.

Speciali.

De ce te uiţi cu ochii ăstia goi la mine, şi încerci să-mi spui că tot ce fac e prost, c-ar trebui să-mi schimb viaţa mea de nimic, în ceva mai bun ...?

Când eşti tu şi mă faci să râd, când îmi zâmbeşti posesiv, când mă cuprinzi cu totul iar inima ta simt că iese din pieptul tău şi intră la mine, când mă ridici în braţe şi ţipi euforic de fericire, când mă săruţi încet , iar pauzele cu răsuflări provoacă fiori adânci peste suflet. Când ne uitam spre cerul cristalin şi încărcat, îndrăgostit şi cleios de iubire, ca noi, şi ne ţineam de mână, şi îţi plăcea să am fluturaşi în stomac, de aia îmi sărutai umerii goi şi gâtul,  în special.
Delicat şi îmbietor, tandru şi special, deosebit şi emotiv. Cu gânduri în surdină, cu idealism şi perfecţiune. Mângâierile tale au rămas ca nişte matrici bine calculate şi parfumate peste visele mele, peste mine în general. Înţelegi? Ştiu, nici nu m-aştept să inţelegi.
De fapt, de aceea nu m-am mai aşteptat de la nimic în ultima perioadă, pentru că te-ai îndepărtat şi tu şi eu, dar rămân aceleaşi speranţe deşarte, aceleaşi vise spulberate ca de fiecare dată; şi tot nu mă-nvăţ minte.

Dar m-am îndrăgostit de altcineva.

^^.

C: Love is the answer .

A: really?

C: yea`.

A: And if somebody tells you that he loves you and after forgets about it. Where is the answer here?

C: There isn`t an love answer

A: But I love him

C: How much?
A: The way from here to sweden, that much.

C-am învăţat să simt fără cuvinte.

Când voi simţi că eşti acolo şi îţi voi simţi răsuflarea pe gât, iar buzele tale se vor contopi cu ale mele, iar trupurile noastre vor fi desăvârşite şi se vor iubi, şi vom fi împreună chiar dacă sunt vremuri şi perioade grele. Când voi simţi că mă iubeşti suficient cât să fii acolo când am nevoie. Când dimineaţa te vei trezi şi îmi vei spune din nou că     ma iubeşti necondiţionat. Că mă iubeşti absolut, complex. În totalitate. Când fâşul de la geaca ta încă îmi va ţine cald, şi când braţele tale mă vor cuprinde şi mă vor ţine lângă ele. Când îţi voi simţi părul negru şi ochii verzi peste umărul meu, şi lacrimile tale udându-mi prestigios mâna, făcându-mă să sufăr lângă tine, pentru că te iubesc. Atunci când curcubeul inimii mele va fi colorat, atunci voi fi pe deplin fericită, adică niciodată.

VeritaSaga nu se ascultă, se simte ...

Muzică adevărată.

Love is the answer.

Sentimentele vin si pleaca, razboaiele vin si pleaca, zambetele vin si pleaca. Iar tu, chiar vii si chiar pleci ,mereu...
Nu te-ai saturat sa te joci incontinuu cu aceleasi suferinte, cu aceleasi ironii si vorbe aleatorii care ma ranesc si care ma lovesc acolo unde stii ca doare cel mai tare?


Atenta ma misc pe sarma. Cu grija pasesc fara a-mi pierde echilibrul.

-Respira! se aude o soapta.

Ma opresc. Cum as putea sa respir cand incordarea imi lasa loc doar pentru o singura miscare?

-Respira!!! Glasul se repeta poruncitor de data aceasta.

Nemiscata incep sa trag aer in piept. Racoros la inceput revine grabit inapoi gadilandu-mi caldut narile. Repet miscarea de cateva ori si simt cum incordarea se evapora. Respir!!! Zambet timid razbate la suprafata.Raset puternic fulgera atmosfera. Frica fuge speriata. Amorteala dispare. Picioarele sunt usoare.

Pasesc cu incredere. Sarma se transforma in poteca. Respir...Poteca devine carare. Privesc in jur. Verdele se joaca bucuros printre razele soarelui. Galbenul , rosul si albastrul s-au prins in dans. Maroniul isi arunca umbra din loc in loc. Albul aminteste luminii sa straluceasca mai puternic. Culorile se lasa amestecate in miresmele naturii din jurul meu.

Maresc pasul.

-Unde te grabesti? se aude glasul din nou.Respira!!!
-Dar respir, raspund uimita de vocea mea.
-Te grabesti. Unde anume?
-Nicaieri. Vreau doar sa vad mai multe, sa cunosc cat de mult pot.
-Crezi ca viteza te ajuta?
-Nu stiu. Acum totul este altfel. Echilibrul este natural si am libertatea de a face tot ce-mi doresc.
-Crezi ca graba te ajuta sa faci mai multe?
-Da, sa acopar mai multe intr-un timp mai scurt.
-Si daca pierzi anumite lucruri doar din dorinta de a cuprinde cat mai multe?


Cararea continua tacuta in fata mea. Raspunsul inca il caut.

Ce-am pierdut pana acum? Cate poti afla intr-o singura calatorie? Cat iti permit simturile sa cunosti? Alte intrebari se strang in jurul meu. Le dau la o parte cu un gest hotarat.

Voi lasa inima sa-mi sopteasca ce am de aflat in aceasta calatorie.

...

snobism şi realitate.

ca vremea.

când ploaie, când vânt, când tornadă, când gol, când ger, când ninsoare, când potop, când inundaţie.

niciodată soare sau căldură.

vreau.

vreau să ne minţim.
să ne minţim că este bine.
vreau să ne complacem in situaţie. să vedem tot ce este frumos.
să visăm.

vreau să cred că exişti. că exişti in mine. că exişti din cauza mea. că exişti pentru mine.
vreau să cred că nu totul este trecător. vreau să cred că intr-o zi vom combate şi o inima rănită.
va exista pastila care te va face să uiţi. să ierţi. să pierzi.

pierdut in timp şi spaţiu alerg. alerg către un tăram necunoscut.vreau să cred că la capătul tunelului eşti tu.
şi mă aştepţi.
chiar dacă vezi că sunt imperfect, chiar dacă vezi că sunt ca o sticla spartă, tu vrei să mă repari. vrei să mă intregeşti.
vrei să ne completăm.

vreau să adormim şi să ne trezim in acelaşi vis.
unde putem fi oricine.
unde putem să ne amestecăm in mulţime şi tot să ne regăsim.
acum cauta-mă.

Be patient and though someday this pain will be useful for you.

You were my voice, when I couldn`t speak, you were my eyes when I couldn`t see.

Recunosc, timpul trece atat de rapid, si ai plecat la fel de repede pe cat te-am cunoscut, dragule.
Dar stii, nu neg ca inca mi-ar pasa, dar nu ma doare, practic nu simt nimic. Doar imi pasa de tine, de visele si de gandurile tale. Mi-e dor de amintiri si de fluturasi, dar nu de tine.
Iti amintesti cand...? Sau cand..?
Sau cand ma contraziceai in diverse motive si spuneai ca te dai batut? Sau cand imi sopteai la ureche ca ma iubesti? Sau primul sarut ? Erai atat de timid si de fantastic? Atat de special si de deosebit?
 Nici eu nu-mi amintesc.

Spring changes people.

Laşitate. Furie. Orgoliu. Indiferenţă. Milă. Realitate. Negru. Scârbă. Nedreptate. Mizerie. Otravă. Violenţă. Sânge. Nepăsare. Durere. Insomnie. Dor. Noi. Ploaie. Asfinţit. Timp. Cărare. Tren. Infinit. Sărut.

2011.

Chiar îmi pasă.

şi nimic.

n-a fost şi totuşi s-a încheiat.

Tu tu tu tu tu tu şi doar tuuu.

şi voi pune petale peste visele tale fiindcă-mi pasă.
şi motivul eşti tu.

Încărcare emoţională.

El e  Duce. Lui  Duce îi plac situaţiile grele pentru că mereu este cineva lângă el care să îl susţină, eu.

Trenul se apropia şi simţeam noduri în stomac pentru că îl voi revedea şi plănuiam să ne simţim bine împreună. Să râdem şi să cântăm. Să îmbrăţişăm infinitul ca un pui de raţă, pentru că raţa exprimă multe. Mai ales cea roşie. Să ne sărutăm încontinuu până când luna ne va trimite la culcare şi să adormim pe peron, pentru că eram atât de emoţionaţi încât uitasem să plecăm de aici. Să fim doar unul, pentru că este frig noaptea, şi cămaşa ta oricum e destul de mare încât să pot încăpea şi eu. Să auzim sunetul apei cutremurătoare care ne cheamă în surdina în zori. Şi noaptea se termină la fel de repede cum se aşternu. Şi dimineaţa ne prinsese în săruturi mii şi mii, şi eu eram topită de căldură şi dor de tine deşi erai chiar acolo, iubindu-mă. Eram ciufuliţi şi fericiţi, pentru că ne iubeam. Ne iubeam atât de mult încât cuvintele erau prea puţine pentru a exprima ceea ce simţim noi. Şi eram sigură, absolut sigură ca era sinceră. Fredonam muzică în timp ce razele soarelui puternic de iarnă ne încălzea. Sau..eram noi calzi. Muzica ne apropia şi mai mult, şi simţeam că e lângă mine şi el. Că mă sprijină şi ma iubeşte, şi e aici, şi stătea lipit de mine cu braţele sale lungi şi eu eram îndrăgostită prea tare. Simţeam că vreau să fii pentru totdeauna al meu şi voiam să ne trezim bătrâni, împreună cu nepoţel, iar tu să îl inveţi să joace fotbal, iubitule. Simţi, simţi iubitule? Sunt fluturaşi.

Duce există, dar e ocupat, girls !

Îh.

Era intuneric si sumbru-n camera mea in asta-dimineata, desi soarele stralucea cu o oarecare binedispunere. Aceeasi cafea tare eram convinsa ca ma va face strong. Aveam o dispozitie retro, si niciun chef de job today. Dar totusi, trebuia sa plec. Asa ca, impreuna cu un zambet indiferent si ironic mi-am luat cheile de la masina si am plecat. Aceleasi minute de plictis incomensurabil, si aceleasi persoane ipocrite la mine la birou, ma amuzau. 

-Buna dimineata dna, ce faceti?

Cu o scarba si o sila satanica i-am raspuns:

-Bine boss, azi nu ma deranja, anuleaza intalnirile .

Ma pregateam pentru o noua prietenie. Me and myself.

Constientizam ca n-avea cum sa iasa bine, dar voiam sa ma cunosc, pentru ca eram din ce in ce mai nesigura pe mine, pe ce puteam, pe ce simteam. 

Dezobişnuire progresivă de tine.

De ce doar noi să suferim şi să plângem când ceilalţi se simt bine, ăh?

Nu dragule, nu, aşa nu merge. Deci, ca să ajungem la o concluzie, viaţa-i prea frumoasă ca să privesc spre amintiri, săruturi şi îmbrăţisări. Aveam nopţi în care nu puteam dormi de fericire, mă gândeam la tine şi la noi, sau nopţi în care mă gândeam şi realizam că odată cu trecerea timpului deveneai ca un drog hardcore pentru mine. Deveneai o obişnuinţă, un tabiet, o parte din viaţa mea, iar apoi insămi viaţa mea. Azi eşti doar un viciu , de care sper să pot să scap. Dar recunosc, te iubesc.

Zâmbeşte...

Dumnezeu te iubeşte!

Da` de unde?

Mi-e dor şi doare.

Totul devenea mai negru si mai stresant odata cu trecerea timpului, si inima mea se innegrea. Simteam cum glandele mele lacrimale se umflau si in cele din urma, cum explodau. Cascadele roiau pe fata mea iar ochii mei devenisera atat de rosii precum sangele inchegat. Era intunecat si sumbruş umed si taiosş si un vant aprig imi urzica fata. Atunci mi-am dat seama ca ma aflu pe un teritoriu necunoscut. Inima mea.  Eram atat de dezorientata incat aveam nevoie de o harta pentru a ma cunoaste pe mine insami. Timpul trecea iar eu ma adanceam tot mai mult in negru, si-mi era din ce in ce mai greu sa imi revin, sa vad lumina, ultimul far care mai stralucea. Peronul inimii mele era pustiu, si ca de fiecare data trenurile stateau cateva ore, si dupa isi luau adio fluierand, cu lumea care se impingea, simtea, si se calcau in picioare. Se impingeau ca sa ma faca pe mine sa sufar, stiu asta.
Dar o sa-mi treaca, pentru ca si eu sunt la fel ca ceilalti. Rea, cruda, orgolioaso, indiferenta, si pisaloaga. This is me!

Shit, pe cine pacalesc?

People are all the same.

Dar până la urmă lumea e prea egoistă; lumea suferă şi e rea;lumea nu mai suportă;lumea este nostalgică;lumea preferă să moară;lumea constată că oamenii sunt la fel;lumea nu-şi dă seama că viaţa e scurtă;lumea nu poate fi indiferentă;lumii îi este greu.;
Lumea...sunt eu.