no title. Problems?

Nu vreau să fiu băgăcioasă, posomorâtă, nedreaptă ; dar sunt. Şi sunt pentru că m-am săturat de oameni goi pe dinăuntru . Făţărnicia şi ipocrizia voastră mă omoară. Parcă sufletele voastre se iau după vremea de afară. Reci, îngheţate chiar dar luminate. Oricum, sufletele voastre mai au un singur far care piuie. E pe duca şi el. Oamenilor, ce e cu noi toţi? De ce suntem atât de răi? Şi atât de orgolioşi? Şi atât de cruzi şi superiori? Şi atât de superificiali?
Ar trebui să fie o pedeapsă egală cu crima pentru felul în care ne batem joc de viaţă.
Hm, tac; mai bine tac.

Te iubesc mult!

Clopoţel Petru: sadică mică şi rea . Asta-i Cătă a mea!
[...]
Cioflînc Cătălina.: mă faci budincă?
Clopoţel Petru: nu,budinca din stomacul meu,care se dă cu iahtul,nu tu,pe tine te admir,te ador,te simt,dar nu te iubesc,pt că iubirea e un cuvant prea mare pt noi.

^^.
(nu suntem împreună.)

Story of a life.

Aceleaşi dimineţi singuratice în care doar alarma de la ceas este cu mine. Tu de ce nu eşti acum aici? Doar spui că mă iubeşti!
M-am trezit şi azi. Dar amărăciunea singurătăţii nu m-a lăsat să mă ridic. Aşa că am mai zăbovit în pat câteva ore, conştientizând că întârzii la serviciu. Alarma suna constant la fiecare 5 minute. Şi m-am trezit. Dându-mi jos masca de faţă am realizat că te-am visat aseară. Erai acelaşi tu cu ochi negri .Negri am spus! Şi parul lung des cu aceeaşi negritate absolută. Iar eu! Eu, aceaşi eu dintotdeauna. Parul ciufulit , cearcăne uriaşe. Dar mă iubeai. Hei, îmi spun eu în timp ce apa de la chiuvetă curgea tot mai apăsător. A fost doar un vis!
Mi-am pregătit cafeaua la fel de prostdispusă ca în fiecare dimineaţă din acest an. M-am aşezat pe pat, singură. Singurătatea aceea îmi făcea frig. În faţa patului era fereastra. Aşa am putut zări maşina ta. Ai coborât şi ai intrat în bloc. Te-aşteptam croindu-mi imaginar toate vorbele pe care trebuia să ţi le spun. Am ieşit din casă, pe preşul de la intrare, te-am văzut. Dar ai trecut pe lângă mine de parcă nu eram acolo. Ai urcat foarte senin scările. Atunci am văzut trandafirul pe care îl ţineai drăgăstos în mână.
Ai ciocănit la uşă. Dar stai. Aceea era uşa mea. Tu nu urcasei scările? Stai, nu am timp pentru explicaţii.
-Cine e?
-Eu, iubito.
Am deschis umbrită şi dezamăgită uşa ca să simtă că sunt suparată. A urmat o îmbrăţişare uriaşă.
- Te iubesc, Catherine..
-Şi eu te iubesc..

Dissapointed.

Tu. Acelaşi frecvent tu care mă loveşte zilnic. Fie verbal, sau nu. Dar azi. Astăzi, am izbucnit. Nici măcar nu ştii cât te iubesc. Cum poţi să îmi spui cu atâta uşurinţă tot ce îmi spui? Pe tine chiar nu te doare? Sunt încă un copil. Şi da, poate ai dreptate. Poate sunt atât de imatura încât nu sunt nici măcar pe aproape la fel de bună cum ai vrea să fiu. Zilele alea care pentru tine se desfăşoară normal uitându-te după fete pentru mine nu sunt aşa. De când exişti în inima mea mi-ai făcut inima să plângă de atât de multe ori, încat nu mai există. Adică, există. Dar nu mai are loc pentru iubire. Iubirea care abia acum ar fi trebuit sa se nască pentru mine. Tu nu trebuia să exişti.Ai apărut prea devreme...iar acum pleci la fel de devreme. Dar e mai bine aşa. Pleacă.
Pleacă pentru că oamenii ca tine nu merită să fie aici. Aici, lângă mine. Vreau să mă intrebi măcar odată, dacă sunt bine, ce simt eu. Dar nu, nu eşti aşa. Doar "fraierii" sunt aşa. Nu te mai recunosc. Să mor dacă ştiu ce e în capul tău, dar să mor dacă vreau să aflu.
Aceeaşi fraieră care suferă ca un câine.

Romania.

Incercand si chinuindu-ma sa realizez ceva amplu, complex mi-am dat seama ca nimanui nu-i pasa despre ce vorbesc eu acum. Asa ca am sa bat campii. Poate despre Guta, Base, Ponta, Salam. "Eşecele" lumii.
Cu ce naiba sa te mai mandresti in tara asta cand le vezi pe astea pe strada cu ditamai stratu de fond de ten si cu lip-gloss inca 7 straturi. Si cu prosopu bunicii care nu-i acopera o buca. Bluzele, nu mai spun, ca le ies cate o ţâţă afara. Frate, pai de ce naiba mai porti bluza? Dute-afara in curu gol! Si cu tocurile de 12 cm, mergand cracanate ca Popei marinaru.(stiu ca nu se scrie asa, deci nu ma freca.)
De ce naiba porti chilotii aia tanga care au o ata in cur, adica o grija in plus.(te mai opresti pe strada ca-ti intra in cur, ti-i scoti.)
Acum, mai nou sunt si la barbati. Ba sa moara Gheorghe ca pe vremea lu bunicu se purtau gogosarii aia imensi. Si totusi au supravietuit. Ba si voi nebunilor. Haules Baules. Tricoul roz de la bazar cu care cu putin efort iti mai iese-o sunca.
Despre Guta . Guta e vai de curu si de steaua lui, lua-l-ar ciuma sa il ia! Vai de rockereala lui.
Salamior, te asteapta Victoria home.
Băse. Băse e un porc care a lasat tara intr-un container. Bine ca ai tu nu-stiu ce casa prin Moscowa, naiba stie unde. Ca ai haine de la Agnes Toma, si Lewis si de unde mai ai tu, cand lumea moare de foame. N-au de-o paine. Daca esti asa viteaz de ce ti-e jena sa iesi din casa?[FAIL!]
Bă, duceti Romania in prapastia disperarii.
In curand o sa il puna pe harta Europei ca fiind un sat. Ca oricum cu totii sunteti tarani!

Rutina.

Mă înec în fiecare dimineaţă cu griul cotidian ce mă coboară uşor în subsolul sumbru al semidepresiei! În fiecare dimineaţă e nevoie de aceeaşi cafea tare, înecată probabil în prea mult fum de ţigară, să îmi dea motiv să mai plutesc încă o zi prin oraşul ăsta ce-mi devine cameră de gazare... da.. probabil sunt uşor drastică , dar dacă nu sunteţi conştienţi că ne pierdem minţile în tonele de dioxid de carbon şi alte emisii toxice ce "inima" oraşului ni le bagă pe gât cu atâta nonşalanţă, sunteţi pur şi simplu orbi. M-am săturat să deschid geamul dimineaţa şi să-mi intre triumfător în cameră mirosul gazelor de eşapament în timp ce privesc cum soarele răsare undeva de sub blocul (casă nu-i pot zice) vecinilor ... m-am săturat să-mi zgârii timpanele cu claxoanele lor stupide... şi să fac slalom printre fiare mişcătoare.. m-am săturat să umblu o jumătate de oră să pot citi o carte pe o bancă într-un parc... cred că nici băncile nu se simt bine în beton ...
Mă simt sufocată din toate părţile .. asfaltul mă strânge la picioare, în timp ce combinatul muşcă din soare iar gazele maşinilor fug cu copacii mei! Gunoiul ne înconjoară pe fiecare în parte şi ne ameninţă că ne înghite.. aşa că .. cred că ar fi cazul să facem ceva! Sau să fugim în munţi... ce a mai rămas din ei.. omul... nu intru şi în capitolul ăsta!

Just the truth.

Cătălina : Fată, lumea este atât de fake. Atât de superficiala. Atât de orgolioasa şi rea. Şi atât de extravagantă incât mă doare. Mă doare să mă trezesc dimineaţa şi să văd : zâmbete false, ochi goi.
Diana : Dar cel mai rău e sa vezi suflete goale. Suflete fără sentimente.
Cătălina : M-am obişnuit.  Sunt oameni nuli, oameni care nu valorează nici doi bani. Şi cel mai rău este că aşa sunt şi eu. Şi puţini sunt care nu sunt aşa. În general bătrânii, şi când vezi cât îi criticăm, mm, eu una ...
Diana : Când vezi un bătrân pe strada râzi de el,dar săracul nu are nici o apărare pentru că nimeni nu îl apreciază la justa lui valoare...Da,recunosc, că şi eu sunt la fel...Dar spre deosebire de alţii eu incerc să mă schimb...
Cătălina : Da, mă doare. Şi sunt conştienta de generaţia asta care face un căcat să evolueze lumea.
Diana : Sa evolueze ? Niciodată... ! Poate sa involueze...Sa mearga inapoi o sută de ani în ceea ce priveşte bunele maniere.Care sinceră să fiu in unele locuri nu mai există.
Cătălina : În unele? Să îţi povestesc pe scurt. Bunica mea s-a dus acum 2 luni la farmacie. Şi a cerut să i se dea un medicament. Medicamentul ăla îl fabrica trei firme. Iar bunica a cerut una din ele care era cea mai bună. Şi farmacista i-a spus aşa: "Da tu crezi că eu mai desfac o cutie pentru tine?"
Diana : Pentru că azi toata lumea face orice lucru in sictir...Dar de ce să desfacă cutia aia? De ce?...Şi poate dă colţul odată că mă agasează.... m-aş fi mirat ca farmacista aceea să gândească căcaturile astea.
Cătălina : Exact. Căcaturi. Că oricum nimănui nu-i pasă de rahatul ăsta pe care noi îl dezbatem ca parlamentarii .
Diana : Da.. Viaţa este un şnur care se rupe in fiecare zi, şi pe care fiecare din noi şi-l construieşte. Poate fi din aţă de goblen, sau poate fi din sfoară.

Diana, te iubesc.