Confruntarea cu singuratatea.

Prieteni, eu. Eu, prieteni.Multi. Inconjurata.Eu,prieteni,inconjurata.Multi prieteni.

[...]

Ma simteam din ce in ce mai singura pe masura ce lunile treceau. Simteam ca va urma un razboi urias, necontenit caruia va trebui sa ii fac fata.Era foarte aproape.Aproape de mine.Treceau zile grele, care ma scufundau in lacrimi si parca nu mai puteam rasufla. Trebuia sa tin totul, pana si aerul in mine.Inima batea cu putere.Ardeam de frica.Dar ma simteam puternica.Eram increzatoare.Eram sigura pe mine si pe forta mea.Treceau ore in care gafaiam.Minute in care nu-mi gaseam refugiul nicaieri. Eram speriata,dar puternica.

Puternica si increzatoare pe mine.

Dar forta mea se sparge exact ca un balon de sapun intr-un varf de ac. Si privesc in jur. Nu e nimeni, Privesc inainte, nu e nimeni. Brusc, ma trezesc trantita de peretele morgai unde asteptam si cautam ziua de maine .Zgariata, fara speranta, disperata, trista, nostalgica, mirata, fara cuvinte, plangand, tipand, indurand ma uit spre cerul care imi micsoreaza pupilele.

Dezamagita imi plec capul. Nu mai sunt nici puternica, nici increzatoare.

In viata.

Sunt momente in care stai si gandesti. Sunt momente in care stai si vorbesti. Sunt momente in care traiesti. Sunt momente in care stau si gandesc prea mult,sunt momente in care stau si vorbesc prea putin,sunt momente in care nu traiesc deloc..Probabil ca multi ar spune ca traim mereu,orice am face. Ii contrazic. Fara sa ma gandesc la orice argument ar putea aduce. Probabil ca e posibil ca eu sa nu am dreptate acum. E posibil ca eu sa nu am dreptate niciodata. Probabil ca nu e asa. Orice ai crede tu sau ei,nu schimb. Pentru ca eu am avut nopti in care am trait,nopti in care am gandit si nopti in care am vazut tot ce am vrut sa vad vreodata. Nu ma lasa sa cred ca am dreptate,stiu ca am oricum. Poate ca par necalculată sau indecisă…poate chiar asa e. Indiferent de orice stii,astea sunt doar cuvinte. Nu ai cum sa simti nimic din ele. Daca ai,ma bucur. Acum zi-mi tu ce e imposibil in viata.

simplu.iubire.

"Îi scosese hainele la fel de uşor cum ar fi jucat:  Mă iubeşte, nu mă iubeşte cu petalele unei margarete.Mîinile lui îi apreciau goliciunea plimbîndu-se peste tot, atingînd,mîngîind,spunîndu-i cît de dor îi fusese sa-i atinga pielea."


                                                                                               Sandra Brown.

                                                                                                                      

                                                                                                                     

Cromatic.

Alb, negru, negru, alb. Nori negri. Copaci albi. Oameni negri si pe dinauntru si pe dinafara. Case albe. Fum negru. Dealuri albe. Durere profunda, apasatoare. Inima alba. Iubire neagra. Buze albe. Gene negre. Stelute albe in genele negre. Nebunie alba. Dimineata neagra. Noapte alba. Fericire neagra. Tristete alba. Prieteni negri. Plimbari albe. Maini negre.

Maini albe. Plimbari negre. Prieteni albi. Tristete neagra. Fericire alba. Noapte neagra. Dimineata alba . Nebunie neagra. Stelute negre in genele albe.Gene albe. Buze negre. Iubire alba. Inima neagra. Durere profunda, apasatoare. Dealuri negre. Fum alb. Case negre. Oameni si mai negri, si pe dinauntru si pe dinafara. Copaci negri. Nori albi.

 Tu negru. Ea alba.

 Voi gri.

iubire şi complexitate.

Cand spun iubire ma gandesc la ceva minunat, amplu, complex. Ma gandesc la sentimente, infinit, incredere, strangeri de mana, imbratisari,inimioare,iesiri,momente penibile. Dar daca brusc toate astea dispar? Ok, ai parte de toate enumerarile alea.  Tii la el. Tine la tine, asa-ti zice. Dar, o zi ploioasa de primavara-vara, sfarsit de mai poate fi sfarsitul pe care poate nu l-ai simtit asa aproape. De ce fiecare inceput tre’ sa aiba si un sfarsit? Nu mai suport, ma gandesc in fiecare minut la el, la noi. Deajuns era ca nu-l vedeam oricum 2 luni jumate, acum nu mai pot sa-l vad nici pana atunci.  Unde esti? Se raceste totul. Simt cum fiorii ma dainuiesc, nu e bine. Sigur… tu citesti chestiile astea si nu-ti pasa egoistule/egoisto, ca tu nu treci prin asta, citesti ca asta e un blog, si e la moda sa te holbezi si sa razi de sentimentele altora. Whatever.

If you ever need a friend, someone who cares and understand.

I'll be right here.

-

Some days I feel like shit, some days I wanna quit and just be normal for a bit.

Her life.

Când s-a născut toţi râdeau, ea plângea. Era o mică păpuşă roz. Evoluând a învăţat să facă primii paşi în viaţă, cu toate persoanele dragi alături de ea. Apoi a învăţat să aibe sentimente, să se bucure de soarele de prânz, să doarmă liniştită, să simtă mirosul unei crizanteme galbene în ploaie, şi mai ales să spună MAMI şi TATI!
Dar, timpul tot nu stă pe loc, şi ajunge o adolescentă.Şi ce realizează?Că nu mai ştie să se bucure de soarele de prânz, şi nici să simtă mirosul unei crizanteme în ploaie.De ce?Inima-i e ocupată cu altceva:Ataşare de un băiat poate special, certuri dese cu părinţii pentru ca nu o înţeleg.Vrea să fie ca toţi ceilalţi, nu unică.Acum nu vrea decât prietenii si iubitul aproape.E ciudat pentru părinţi, după ce ai crescut copilul 14 ani, să-l laşi singur, când acum e cea mai grea etapă a vieţii acesteia .
Însă războaiele se întâlnesc la o răscruce, când fata ajunge la facultate, şi practic lumea ei e în mâinile ei.Abia acum apare greutatea de care părinţii încercau să te fereasca de mică, dar nu i-ai ascultat.Prietenii îţi sunt tot alături, familia la fel.Dar, vrei familia ta. Vrei copilul tău, să ai pe cine îngriji, pe cine certa că întârzie de ora 22:00 cu 0,5 minute.
Timpul ascultă fiecare persoană, şi ajungi adult, cu probleme şi servici, cu copilul care îţi ţipă că nu îl laşi la o aniversare pentru că Luni e teza şi N-ARE VOIE să te dezamăgească.Ca şi cum tu nu fugeai de acasă când ai tăi îţi interziceau cu prietenul la cinematograf.Sau când le spuneai că dormi la o colegă şi tu defapt erai în cealaltă parte a ţării cu amicii. Acum, în ochii tăi copilul să fie mai bun ca părintele.De ce?De ce nu egal măcar?Şi dacă încearcă şi nu reuşeşte tu îl pedepseşti.
Creşteţi amândoi, şi discuţiile şi certurile pe seama prietenului, bretonului, comportamentului, hainele ciudate mai durează aproximativ 2 ani, 7 luni , 8 zile, 6h, 49 minute şi 13 secunde.
Dar trec şi astea. Copila acum, e o tânără.
Şi, relaxată, în timp ce te uiţi la Accoralada, primeşti o vizită de la tinerii proaspăt căsătoriţi, informăndu-te că tocmai vei avea un nepoţel. Cu bastonelul stai 9 luni, şi suni din clipa în clipă să vezi dacă copilul tău se simte bine şi dacă nepoţelul mişcă.
Şi, trec şi astea 9 luni, şi in fiecare zi faci brioşele care îi plac atât de mult nepoţelului.Apoi,renunţi, că apar problemele de sănătate, care sunt sfârşitul vieţii pregătitoare pentru viaţa veşnică.

Ultimul pe an coridoare.

Moarte.

Te-am vazut azi.Nu erai tocmai fericit. Erai un ghem, un ghem care tremura. Ma speriai. Voiam sa te iau in brate si tresareai. Ti-ai simtit moartea. Oricat as vrea sa nu par atat de sensibila cat sa plang dupa un.. tot plang. Nu am idee cum s-a putut intampla una ca asta. E neatentia mea. Mi-e dor de tine.Mi-e foarte dor de tine. Mi-e maxim dor de tine. Invelit intr-un servetel parfumat, ma privesti de sus si-mi zambesti:"Totul o sa fie bine, Cata"!

Unghiera.

Azi e o zi din aia fara inspiratie cand pur si simplu totul este negru. Praf in toate colturile camerei. Afara bate un vant rece insotite de continue suiere care parca ma surzesc. Baladele ma strang in brate, le simt aproape.
Rama pozei surorii mele cu un zambet urias ma ajuta. Ma face sa zambesc si sa-mi aduc aminte de ce frumos era cand ne pariuam. Acum, ca am crescut amandoua, si desi ne certam, radem copios pe seama acestor prostioare.
Ma gandesc si eu cateodata de ce noi suferim cel mai mult cand ni se intampla ceva? Nu-i destul de greu sa fii fata? Ma simt constransa. Neinteleasa.Trista.Si as putea continua asa si n-as termina niciodata. Sau poate da,as termina. Sau poate nu. Sau...poate da. Nu stiu nimic sigur.
E atat de trist sa privesti in jur si sa nu vezi pe nimeni ca ti-e alaturi. Nu conteaza daca tu esti alaturi cuiva sau nu. Oricum suntem mult prea egoisti.Degeaba ma strofoc sa scriu eu aici , ca inafara de faptul ca nu mai sunt asa incarcata, nu-i pasa nimanui.Si nimeni n-o sa se schimbe doar pentru ca pe pagina asta Cata a scris:" Suntem egoisti".
In legatura cu tilul..nu stiu de ce i-am spus unghiera. Lipsa de inspiratie.

Pareri de rau.

Oricat as vrea sa evit, in toata situatia asta vinovata in mare parte sunt eu. Stii, n-as vremea sa ramanem asa, imi aduc aminte de primele luni in care eram pur si simplu amici, cat de dragut era, si tu-mi povesteai de toate, si ne intelegeam minunat, practic asta a fost baza noastra.
Dar ne-am schimbat.Si tu , si eu. Am crescut, insa niciunul din noi nu s-a maturizat.
Imi pare rau pentru orgoliul in exces pe care ti l-am aratat. "Orgoliul te va face puternic, dar fericit niciodata". Chiar am tinut la tine, nici nu-ti poti imagina cat. Stiu ca am gresit.
Si daca tot tu ai facut un pas inainte cu scuzele depuse, nu vad de ce eu n-as inainta. Imi pare rau ma, chiar imi pare rau. Sunt convinsa ca astea ai vrea sa le auzi, nu sa le vezi, dar oricum ar fi, e un inceput bun, nu?:))

Apreciez multe chestii pe care le-ai facut. Si stiu ca nu esti asa cum te purtai. Mi-e dor sa rad cu voi.Va iubesc:)

Ganduri la miezul noptii.

Te simt si acum langa mine, iti simt si acum vorbele "O sa fie bine^^" urmat de un lung sarut care inca ma mai tine in delir. Nu-ti port pica, imi place sa ma gandesc la tot ce a fost desi deseori cedez. Oricum ar fi, a fost o perioada speciala, la fel de speciale ca cele ce vor urma.

Toamna. El e langa tine , punandu-si capul ganditor pe umar. Visati impreuna. Tu, te simti minunat. Esti constienta ca ai asteptat de atata timp sa il vezi. E cald afara, dar frunzele danseaza langa voi. Ca deobicei, banca voastra dezamagita de lipsa voastra va primeste calduros. O strangere de mana si un continuu sarut. Oamenii trec pe langa voi, hhm, de parca v-ar pasa. Sunteti in delir. El te strange in brate, dar tu esti prea patrunsa ca sa mai faci altceva. Nu-i dulce?

Iarna. El e langa tine, punandu-si capul ganditor pe umar. Visati impreuna. Tu, te simti minunat. Ai asteptat atat sa scapi de la inchisoare ca sa il vezi. Ba chiar ai scris mare pe banca "IL VREAAAAU!" Copilarii. Unde il vrei?Banca s-a plictisit de voi. O strangere obisnuita de mana si un sarut in delir.Va strangeti in brate.

S-a racit totul.Si vremea si voi.

Everything will be okay in the end. If it`s not okay, it`s not the end.

         Cred ca titlul imi descrie starea cel mai bine. Pot spune cu siguranta ca sunt mandra de mine, te-am uitat, te-am uitat cu totul. Mie nu-mi era dor de tine, ci de amintirile noastre. Sunt al 10-lea cer! Nu pot sa cred.It's the end.Our end.
      

Scrisoare.

Infinitate absoluta.
Puternic vid.
2 elemente care in momentul de fata ma coplesesc profund. Ma uitam ieri la poza ta. Atat de mult m-a afectat incat am pufnit in lacrimi care parca si acum imi strapung obrajii. Dezamagita de mine (iar am cedat) am inchis calculatorul si m-am asezat in pat in speranta ca voi adormi. Cum bineinteles ca n-am reusit, priveam indelung tavanul si vorbeam cu mine insumi, punandu-mi intrebari retorice: "De ce?" sau "Iti mai pasa?". Acum, fiind mai lucida as putea raspunde clar si raspicat la ambele intrebari. De ce, Cata? Pentru ca ai fost prea idioata, de aia. "Iti mai pasa?" Nu Cata, nu ii mai pasa. Am dreptate?Stiu!
Vremea e fericita azi, ca si mine, la suprafara doar. Melodiile astea ma deprima mai mult. Atat de mult incat sufletul meu e in antiteza cu vremea de afara acum.
Defapt, care suflet?Azi nimeni nu mai are suflet.
Chitara sta prafuita in coltul sumbru, insotita de celelalte lucruri care candva erau totul pentru mine. Ma doare suflle...ma doare ceva.
[..]
Usa se deschide brusc, si un zgomot ca de parinte se aude soptind."Esti treaza?"Prefacandu-ma ca dorm si convingandu-l pe tata, inchide usa si ma lasa cu gandurile mele .
Azi, nu mai cred nimic. Azi e vorba doar de mine. Ce fac eu, cum ma simt eu, pe cine iubesc eu, pe cine vreau eu, de cine mi-e dor mie.
N-am timp de tine azi, maine, maine promit sa ma gandesc la tot ;
                                                                Cu drag,
                                                                        Un nimeni.

                                                                              

                                                                                                

Vise de copii^^

                                            3SE-Vorbe care dor.
Ai simtit vreodata ca ai ceva in tine care vrea sa iasa afara? Eu da, acum.
          In cazul in care citesti asta, vreau doar sa stii ca sunt dezamagita de tine maxim. Amintirile ma rascolesc in fiecare zi, dar nu meriti. Stiu ca razi copios de fiecare data cand iti aduci aminte de noi, si probabil acum faci la fel. Dar a -nceput sa nu-mi mai pese.Asa imi place sa cred.
          Nu mai cred in nimeni si nimic. Exact ca un copil de clasa I care parintii ii promit luna de pe cer si el, of course, crede. Anyway, eu nu cerusem luna.

          Te rog, uita de mine, am sters tot ce imi mai aducea aminte de tine.

Daniel Powter-Bad day.

http://www.youtube.com/watch?v=gH476CxJxfg

Simple.

Fara titlu.

Aceeasi zi plina de euforie. Euforia curgea de pe mine ca stropii de la dus. Pe de o parte eram  intr-o stare foarte de rahat. Pe de alta parte ma simteam bine. Luna azi mi-a zambit. Si soarele mi-a facut cu ochiul. Si toata lumea se iubea azi. Realizati ca toate astea sunt minciuni sfruntate si ca oamenii nu s-ar putea iubi o zi intreaga, nu? 

Oita mea de la telefon cu boticul mereu cald priveste pe geam. Acelasi peisaj nocturn de alta data. Copaci vlaguiti, cer negru, soareci de biblioteca care se chiombesc in calculator si o liniste care o surzeste. Biata oita cu botic cald. 

Donita mea scumpa si pufoasa si-a pus labutele pe genunchii mei schelalaind asa cum stie ea mai bine ca sa imi ajunga la inimioara. O mangai pe crestet, o trag de botic pana aud ca o doare. Masochist. Nici ea nu e prea fericita azi. Precis se gandeste ca si mie imi este rau, probabil ma simte incarcata. A dat din codita.Donita alba si pufoasa cu botic si ochisori negri m-a facut fericita cum nimeni n-a stiut vreodata. 

Aceeasi seara plina de euforie. Euforia curgea de pe mine ca stropii de la dus. Sunt intr-o stare din ce in ce mai proasta. 

Inceput.

Oana, stii ca te iubesc. Si stiu ca desi uneori te stresez, enervez, agasez sentimentul e reciproc. Vreau sa stii ca am fost, sunt si voi fi alaturi de tine in tot ceea ce faci. Succes la finala!

Stii, a mai trecut o zi in care n-am facut nimic, n-am pretuit timpul, ca de fiecare data, of course. Si trece, trece timpul. Chiar astazi ma uitam la niste poze cu mine din clasa I. Ce vremuri! Eram fetita cu breton scuuuuuuuuuurt, cu pantaloni de trening cu bata jos si ghete maro urate! Eram fetita aia care radea in orice poza si i se vedeau dintii lipsa. Dar cui ii pasa? Acum asa nu mai merge. Sunt o ditamai girafa care se stramba la poze, sa para normala, ca toata lumea, nedandu-si seama ca "are o personalitate grozava-multumesc M."Nu suna bine, nu? Asta sunt eu. O persoana ipocrita,rea,barfitoare dar care te ajuta atunci cand intr-adevar ai nevoie. Azi, nu am avut timp nici macar o poza sa fac. O, dar stai. Aparatul l-am stricat tot eu, pentru ca m-a mancat in fund la mare. Revenind la timpul care se scurge, mi-aduc aminte parca dimineata faceam baie cu sora mea. Mica fiind ma uitam la ea nedumerita, nu intelegeam de ce are ceva ce eu nu am? Vremuri copii, vremuri. Vreau inapoi clasa I cand am luat S ca am sters cu picu` prea mult. Unde-s zilele alea? Cine le gaseste, ca promit sa-i dau viitorul in palma.

Strange.

Eu si geamul .O fiinta. Pare a fi o zi ca oricare alta. O zi in care oamenii zambesc sau plang. O zi in care Afara e trista. Nu stiu de ce. Cerul se lasa peste ea ingreunat de norii care parca sunt din ce in ce mai inchisi, ca sufletul meu. Negru. -nu dramatizez. Asa ma simt. Un copil, da. Nu-mi mai gasesc deloc locul. Mi-e frica sa ies din casa. Stiu ca , la fel ca in fiecare zi, as fi privita ciudat, cu ochi duri. Prea mult pentru mine. Degeaba iti spun tie adultii "Fii fericit, ca ai casa, ai parinti care te iubesc!" Da de unde!  Ca si cum viata toata doar in asta ar consta. Daca nu ai prieteni care sa te inteleaga, sau pe cineva aproape esti zero. Priveste! Desi traim in secolul 21, ca de! Am evoluat cica! Sunt atatea persoane care, desi nu au familie si casa, au prieteni . Si nu-i vad tristi. Acum nu spun  c-as vrea sa fiu in locul lor. As minti.  Dar nu cred eu ca este persoana care sa fie 100% fericita ca are o familie si o casa. Trec de la una la alta pentru ca sunt incarcata, si am atatea chestii in minte, si mi-e ca le uit.
Soare, de ce nu zambesti azi? Buburuzo, tu de ce pleci? Frunza, tu de ce cazi? A, inteleg.Copac, de ce ti-e frig? Copil, de ce ai ochii rosi si bulbucati?De ce te uiti asa ciudat la mine? Cer, tu de ce vrei sa cazi peste mine? Hm, de ce? Hai, raspunde-mi. Nu-mi raspunde nimeni? Nu, ca de obicei. Sunt singura punandu-mi intrebari fara raspuns.