sunt mii de gânduri grele, cum trec peste ele?

şi să nu crezi că circumsanţele mă îndepărtează de tine ; ba dimpotrivă. Mă ţin lângă tine, mă alină, mă mângâie. Dar nu are rost să neg că nu mi-ar plăcea să fii aici, să îţi simt buzele peste ale mele, să îţi simt obrajii fierbinţi şi inima bătând peste goliciunea umerilor mei. 

mi-e frică să nu pleci de aici şi să mă laşi singură , ferită de afecţiune şi iubire. 

mi-e frică , şi recunosc.

no air.

M-am învăţat să trăiesc rece şi gol şi sumbru şi solitar, în aceleaşi parcuri însângerate de dorinţa de bine, fără a-i păsa cuiva. Unica zare pe care o pot privi este dezamăgirea şi întruchiparea răului aici, pe Pământ. Mă doare, dar şi nepăsarea mă-nconjoară ca şi cum ar exista o singură fiinţă aici., Eu.
El era singurul care mă mai iubea, şi priveam de pe nisipul umed, şi plumb şi groază cum marea mi-l smucea din mâini şi nu puteam să fac nimic. Mi-l lua încet şi scârţâind tocmai ca să sufăr. Şi valurile se băteau din superioritate. Spuma lor devenea neagră , iar sângele Lui creau fantezii de absolut şi fantezism. Lacrimile îmi cutremurau faţa şi mă îngreunau. Părul nu-i mai flutura, braţele nu mai îmi inspirau ferocitate.
Eram doar eu şi goliciunea mării îndurerate.



ps. Tot tind să cred că marea-i lacrimi.

într-o zi mă vei iubi mai mult decât te urăsc eu acum !

silenţios.

greşeli, consecinţe, imaturitate, lipsuri, adaosuri, matematică, stări proaste, idolatrizări inutile, banalitate, infantilitate, vise, lacrimi, suflet, bătăi, minciuni, examen. Sfârşit.

Astia ne sunt prietenii.

...dar eu prefer sa fiu singura, ca intotdeauna.

Oameni buni, n-avem nevoie decât de puţină dragoste

De parcă nu v-aţi dat seama că viaţa este mereu frumoasă şi specială când cineva e cu tine ca să te iubească şi să te sprijine. De parcă n-aţi observat că atunci când e soare afară toată lumea e fericită, iar sufletul tău simţi că râde şi dansează pe dinăuntru. De parcă n-aţi observat că oricât de răi am încerca să fim încă există o fărâmă de binedispunere în fiecare din noi. Aceleaşi zile pline de amărăciune, de minţi goale, de oameni incolori, de vise inodore , de ore grele şi râsete nesănătoase de neîncredere.Am obosit să-mi doresc acelaşi lucru imposibil de obţinut şi să repet acelaşi tipar la infinit. Pur şi simplu m-am săturat de regrete şi la naiba cu toată nostalgia! Nu mai regret nimic şi pe nimeni. Am învăţat că regretele îmi otrăvesc existenţa şi în consecinţă le fac vânt pe cât posibil. Un singur lucru mă mai pune totuşi încă pe gânduri ; că ar fi trebuit să fi fost mai deşteaptă atunci. Dar "atunci" a trecut şi eu nu mai pot schimba nimic. Pot doar să încerc şi să cred că am învăţat ceva din asta şi că voi avea tăria să fac ceea ce este mai bine pentru mine. Întotdeauna. Nu mai vreau riscuri. Destul că mi-am nenorocit doi ani din viaţă gândindu-mă la amintiri , săruturi, copilării. Toate trec, deci, go on.

şi mă gândeam...vreau şi eu ce se intampla în filme!
adică iubirea aia nebună cu băi multe cu spuma şi bătăi cu perne şi dragoste salbatică.
adică cine nu vrea măcar o data în viaţă să aibă parte de aşa ceva?
să fie nebun să nu-şi dorească.
să fie şi mai nebun să-şi dorească pentru toată viaţa să fie aşa.

Marea.

Nisipul îşi strecura locul printre degetele mele umede, iar marea era agitată. Era pustiu iar tu te apropiai de mine cu acelaşi zâmbet seducător care mă conducea spre paradis. Valurile surde se izbeau rece de picioarele mele , şi mă cufundam într-o atmosferă de Rai. M-am întins pe nisipul jilav, şi ţi-am simţit mâna pe capul meu, iar buzele pe gâtul meu. Mă simţeam intimidată, dar mă făceai inferioară şi mă puneai la punct, lucru care-mi plăcea. Te-ai aşezat lângă mine şi am început să povestim banalităţi, deşi amândoi voiam acelaşi lucru. Să fie special. Răsuflarea ta îmi alergă umerii , iar fusta mea fusese ridicată de briza mării. Era frig şi tu erai căldura mea. Mâna ta tandră şi subţire îmi atingeau picioarele reci iar eu eram speriată, dar mă linişteai pentru că mă ştiai timidă, şi mă iubeai. Soarele apunea iar luna se pare că era singura care ne mai sprijinea. Buzele tale erau dulci şi le simţeam încordate peste ale mele, şi erai special. Şi eram extaziată şi euforică, şi urma o noapte lungă.