sunt mii de gânduri grele, cum trec peste ele?

şi să nu crezi că circumsanţele mă îndepărtează de tine ; ba dimpotrivă. Mă ţin lângă tine, mă alină, mă mângâie. Dar nu are rost să neg că nu mi-ar plăcea să fii aici, să îţi simt buzele peste ale mele, să îţi simt obrajii fierbinţi şi inima bătând peste goliciunea umerilor mei. 

mi-e frică să nu pleci de aici şi să mă laşi singură , ferită de afecţiune şi iubire. 

mi-e frică , şi recunosc.

no air.

M-am învăţat să trăiesc rece şi gol şi sumbru şi solitar, în aceleaşi parcuri însângerate de dorinţa de bine, fără a-i păsa cuiva. Unica zare pe care o pot privi este dezamăgirea şi întruchiparea răului aici, pe Pământ. Mă doare, dar şi nepăsarea mă-nconjoară ca şi cum ar exista o singură fiinţă aici., Eu.
El era singurul care mă mai iubea, şi priveam de pe nisipul umed, şi plumb şi groază cum marea mi-l smucea din mâini şi nu puteam să fac nimic. Mi-l lua încet şi scârţâind tocmai ca să sufăr. Şi valurile se băteau din superioritate. Spuma lor devenea neagră , iar sângele Lui creau fantezii de absolut şi fantezism. Lacrimile îmi cutremurau faţa şi mă îngreunau. Părul nu-i mai flutura, braţele nu mai îmi inspirau ferocitate.
Eram doar eu şi goliciunea mării îndurerate.



ps. Tot tind să cred că marea-i lacrimi.

într-o zi mă vei iubi mai mult decât te urăsc eu acum !