Fericirea se dă în proporţii.

Acum 2 zile mi-ai dat cel mai scurt mesaj, cel mai simplu mesaj primit vreodata de la tine, mesajul care m-a pus pe ganduri mai mult decat oricare altul - "esti fericita?".
Nu ti-am raspuns ieri, nu stiam raspunsul. Astazi am vrut sa iti spun "Nu, nu chiar, dar sunt bine.". Iti raspund, acum, de fapt, la 01:22, duminica - "da. da, sunt fericita."
Astazi m-a trantit un soare din ala puternic direct in fata. O raza de soare, o raza, atat, m-a facut sa ma incrunt, si apoi m-a pufnit rasul. A fost raza mea, intelegi tu? A fost raza dupa care fug de atata timp, ca o proasta, a venit cand nu am chemat-o, a venit cand nici nu o mai cautam.
Tu poti sa dormi, atunci cand soarele iti bate in fata? Nici eu.
Nu m-a lasat sa adorm, a stat acolo, incapatanata, pana m-am ridicat din pat si mi-am deschis ochii. Asta vroia, exact asta vroia - sa imi deschid ochii, o data pentru totdeauna.
A vorbit cu mine, dar au fost doar cateva secunde, cred...mi-a spus atatea, mi-a spus lucruri la care am uitat sa ma gandesc, de care am uitat sa imi amintesc. Mi-a spus de tine, si de el, de ea, de ei si de ele, de mine, de zambete, fericire, iubirea care dureaza si nu dispare nici atunci cand pare sa o faca...mi-a spus ca am pierdut atatea nopti, tipandu-mi durerea catre luna, catre stele, catre oricine m-ar fi ascultat macar putin, dar niciodata nu am cerut ajutorul soarelui ala nenorocit, am uitat, pur si simplu, am uitat, ca in vremea aia care o ceream eu inapoi, era doar el si soarele. EL si SOARELE. Mi-a ras in fata, o raza de soare mi-a ras in fata - cand imi povestea cum spuneam mereu "nu mai am nimic".
Am ras si eu, am ras, iar de data asta, as fi vrut doar sa tip la mine.
Sunt fericita, dragul meu.
Sunt fericita, fara sa uit de trecutul meu, fara sa trec peste "el", acel "el" sau oricare alt "el", fara sa fac nicio schimbare, fara sa "trec peste", fara sa fac nimic, sunt doar fericita.
Stii de ce, stii cum?
Stii cand imi spuneai tu ca iti e dor sa fi fericit, si ti-am zis "Zambeste dracului si spune-mi ca esti fericit, te tin in brate de o ora si iti spun ca ma ai pe mine, intelegi, ma ai pe mine, fi fericit sau te plesnesc si plec!". Ai ras, m-ai luat pe sus, te-ai uitat la mine, ti-ai afisat zambetul ala al tau de dat pe spate domnisoarele doritoare si mi-ai spus "Pentru mine tot timpu` o sa fi asta mica a mea, care aduce fericirea".
N-am uitat niciodata cuvintele alea, n-o sa le uit. Mi-ai spus asta, in loc sa imi spui doar ca esti fericit - stim amandoi oricum, pentru cateva secunde, macar atat, ai fost fericit. Era meritul meu, stiam, probabil eram mai fericita decat tine, doar stiind ca "vrei soare, soare iti dau", stiind ca pot sa fac asta. Nu stii tu ce mandra eram.
Uite asa, s-a intors fericirea asta. Am inteles ca te am pe tine, am inteles ca atunci cand o sa am nevoie de tine la 5 dimineata, o sa fi acolo, orice ar insemna asta, am inteles ca o sa ramai, caci ai ramas atata timp. Fie intre noi, esti singura persoana de care sunt sigura, SIGURA, ca o sa ramana langa mine. Iti multumesc pentru siguranta asta care imi fuge prin vene, din cauza ta.
Am inteles ca nu trebuie sa lupt, nu trebuie sa trec peste, nu trebuie sa incerc, trebuie doar sa trag aer in piept si sa nu mai uit ca POT face asta, oricat timp ar lua, orice ar insemna. Nu e prima oara, nu? Trebuie sa ma opresc din toata fuga mea, caci de iubit il iubesc pe el, acelasi pe care il iubeam ieri, saptamana trecuta, si acum 5 luni, acelasi pe care o sa-l iubesc mult timp de acum in colo, caci peste toate, el e acel "lucru" caruia nu ii dau drumul, peste toate, el e tot pentru mine. Asa e demult, asa e si azi, si asa o sa fie, dar vezi, acum nu ma mai deranjeaza, cu absolut nimic.
Nu imi mai e frica, nu ma mai sperie gandul ca a ramas in mine, nu mai am nici cel mai mic gand sa il "las dracului", cum imi spun toti, si sa "imi vad de viata mea". Nu, eu sunt putin mai mult decat "toata lumea", asta n-o s-o uit, eu sunt exact tipa aia pe care n-o cred ei in stare, dar poate linistita sa-si vada de viata ei si sa-l pastreze pe el ca fiind TOT.
Intelegi? Sunt fericita, ca te am pe tine, ca a ramas el in mine, ca ii am pe toti cei care ma prind de fiecare data, sunt fericita pentru ca pot...am mai stabilit asta o data, in vara. Ti-am promis, mai stii?
Sunt fericita pentru ca am realizat astazi cel mai important lucru, exact lucru ala care mi-a scapat si m-a tinut pe loc pana acum - nu exista nici macar un om, unul, in lumea asta, pe care eu sa il iubesc, iar el sa nu ma iubeasca inapoi.
E tot ce trebuie sa stii, ca sa fi fericit. Tot.

Meditaţii.

Nu demult m-a întrebat ce este mai important pentru mine. Trecutul, prezentul sau viitorul? Şi grăbită i-am răspuns absentă.
-Prezentul. Trecutul l-am ratat şi a fost o eroare mereu. Viitorul va fi o dezamăgire profundă.
-Interesantă abordare.
-Dar tu?
-Cred că trecutul.
Şi nu am înţeles de ce m-a surprins cu un asemenea răspuns. Am ezitat să o întreb mai multe. Şi gândindu-mă la toate, mi-am dat seama că are dreptate. Că este cel mai preţios şi mai bogat. Şi mai sumbru şi mai creativ. Mai colosal şi mai abstract.

Ce simt acum?

Ţi-aş spune şi eu, dar nu e un secret că te iubesc.

Genial.

                                  Se pare că sensibilitatea şi iubirea nu înseamnă imaturitate.

Pa, pa iubitule.

De multe ori ne dorim sa ne cunoastem viitorul, sa stim cand vom mai rade, cand vom mai plange, din cauza cui, de ce, unde, cat. Intrebari vitale si esentiale care ne sfasie existenta pe pamant. Ne intrebam unde duce snurul acesta greu de care tot tragem . Viaţa. Şi deseori simţim că e sfârşitul, şi deseori ne înnecăm în gânduri şi lacrimi ascunse. Ne-am obişnuit aşa. Acri, orgolioşi, goi, insensibili, imaturi, inferiori. Şi ne este bine aşa. Atât de bine încât nu facem măcar un pas pentru a ne schimba.
Dimineaţă în frigul dăinuitor şi dominant m-a salutat nostalgia şi amintirile. Şi mi-e dor ...
Aş mai vrea să privesc pe fereastră şi să văd fericire şi demnitate. Acum văd parcul solitar unde fericirea nu mai există. Şi mi-e dor...
Vorbele tale încă mă sufocă radical şi indirect prin efemera lor plăcere de a mă simţi inferioară şi nebună. E atât de goală şi incompletă inima încât nici n-o mai pot asculta. Vorbele tale au rămas ca nişte matrici bine calculate şi bine gândite peste suflet.
Şi mă gândesc câteodată că poate eu am fost de vină, că poate eu şi tu şi noi ne-am pierdut în integrale şi module complet necunoscute. Ne-am calculat ariile orgoliului şi ne-a ieşit prea pozitiv. Da, da iubitule. Prea pozitiv. Încă încercăm continuu să ne cunoaştem şi primim acelaşi rezultat nesimţit. Căutăm să ne refugiem unul în altul, cunoaştem atitudini şi cuvinte noi, care ne fac mai vulgari şi mai apatici ca niciodată. Care ne fac învingători cu noi înşine. Confuzii şi ghinioane aşezate unele peste altele cu dureri mai profunde decât altadată.
Marea este ultima care încă mă înţelege  şi plânge şi se zbate odată cu mine. Şi nu mă dezamăgeşte, nu mă descurajează, este defapt ideala mea fantezie ascunsă.
Şi totuşi reuşim să ne învârtim între aceleaşi ironii şi minciuni în fiecare zi.

Get a life!

N-am sa critic un anume tip de oameni, pentru ca sunt mai matura decat atat.
N-am sa folosesc replici stresante si agasante doar ca sa ma cred smechera si sa arat lumii cat imi place mie sa barfesc.
N-am sa arat lumii ca sunt interesanta prin vocabularul meu smecher de boa$$a.

Am sa scriu niste cuvinte care sper sa te puna pe ganduri.

Draga tu, persoana care te crezi mai presus decat toata lumea.
Ai invatat sa manipulezi, sa te bagi peste tot, sa te crezi smechera, sa dai replici, sa barfesti, sa fii plina de tine ; dar cu mine nu-ti merge.
Ai invatat sa copiezi, sa tragi la indigo niste cuvinte care nici macar nu-ti apartin. Sa strici, sa nu repari, sa nu fii, sa nu taci.
Ai stresat o lume intreaga cu lipsa ta de diplomatie, ai plictisit lumea cu frumusetea ta interioara, ai ranit.
Nu ti se pare prea mult? Te invarti in fiecare zi intre aceleasi zambete false, in aceeasi ironie interioara, in aceeasi invidie pe toata lumea, in minciuna, in stres. Toata lumea te batjocoreste-n spate , dar tu continui sa fii smechera. Mm.
Esti ironica, mincinoasa, agasanta, dar nu insist si nu vorbesc urat, sunt mai presus de-atat.

Revin la ideea principala. Ai grija de tine, ca de noi avem grija. Vezi-ti de viata!

Missing you.

Mi-e dor sa rad cu voi, mi-e dor sa plang cu voi, mi-e dor de glumele voastre proaste, mi-e dor de fericirea provocata de voi, mi-e dor sa sufar din cauza voastra. Mi-e dor sa cad de pe scaunul din paie, sa ma iei in brate si sa ma minti ca ma iubesti, sa ma tii de mana si sa imi spui"Cata ce faaaaci?", si eu sa iti raspund la fel de straniu si de solitar"bine, ca mereu", desi inima mea plange, si nimeni nu stie. Mi-e dor, copii de voi, dar.

Am zis STOP! Deci stop, va fi.