As vrea sa-mi vad viata intr-un film, chiar daca asta ar insemna sa pierd inca 14 ani. Am facut atat de multe greseli, incat nici propria-mi constiinta nu ma mai sustine. Amintirile si greselile ma ingroapa atat de adanc incat ma sufoc in fiecare dimineata; nici cafeaua nu ma mai ajuta.
M-am trezit binedispusa in aceasta dimineata .Alarma nu ma mai apasa . Mi-am incalzit cafeaua, in acest timp dandu-mi camasa de noapte jos. Am aruncat-o in dulap fara regrete, si ,schimbata, mi-am baut cafeaua. Soneria suna indecis. Am deschis usa. Nu era nimeni, ci doar un bilet intr-o funda rosie. Erai tu. Dar ma dezamagisei atat de mult incat nu m-am putut abtine din ras. Ceea ce ma punea pe ganduri. Gesturile tale de acest gen ma intristau.
Se pare ca azi nu mai imi esti. Si pentru ca nu mai sunt aceleasi zile de noiembrie cand iti eram, pot sa spun din toata inima ca sunt fericita.
Altcineva, alte imbratisari, alte saruturi.
duminică, 30 ianuarie 2011
marți, 25 ianuarie 2011
Şi...
Pentru că nu am rezistat atâta fără să mă exprim, mă reapuc să aberez.
Şi pentru că toate postările mele au câte ceva fictiv. Această postare va fi simplă. Atât de simplă încât o să daţi "X" după primele secunde .
Mhm, prietenia.
Viaţa alături de cineva îţi este mai simplă, şi mult mai frumoasă. Dar asta ar însemna perfecţiune. Iar perfecţiunea ar fi plictisoare.
Ei bine draga mea, a venit clipa să îţi mulţumesc că ai fost lângă mine, că m-ai sprijinit , că ai râs cu mine, că ai plâns cu mine, că te-ai bătut cu mine. Da, şi ştiu că uneori sunt insuportabilă şi agasantă şi stresantă. Şi ai vrea să mă părăseşti, dar mă iubeşti. Mă iubeşti atât de mult încât nu ai face asta. Şi ştiu draga mea, ştiu. Sunt o persoană dificilă.
Eşti persoana în care sunt convinsă că pot să am încredere, mi-ai demostrat. Şi te iubesc, te iubesc atât de mult, nici nu îţi închipui.
Aminteşte-ţi cum ne-am cunoscut! Mai ţii minte? Ştiu, şi mie îmi vine să plâng. Nu vreau să fiu prea siropoasă, dar oricât m-aş strădui nu îmi iese. Şi îmi este dor de tine seara, când plâng, sau când râd fără tine. Faci parte din mine astăzi.
Şi te iubesc draga mea. Tu mă iubeşti?
Şi pentru că toate postările mele au câte ceva fictiv. Această postare va fi simplă. Atât de simplă încât o să daţi "X" după primele secunde .
Mhm, prietenia.
Viaţa alături de cineva îţi este mai simplă, şi mult mai frumoasă. Dar asta ar însemna perfecţiune. Iar perfecţiunea ar fi plictisoare.
Ei bine draga mea, a venit clipa să îţi mulţumesc că ai fost lângă mine, că m-ai sprijinit , că ai râs cu mine, că ai plâns cu mine, că te-ai bătut cu mine. Da, şi ştiu că uneori sunt insuportabilă şi agasantă şi stresantă. Şi ai vrea să mă părăseşti, dar mă iubeşti. Mă iubeşti atât de mult încât nu ai face asta. Şi ştiu draga mea, ştiu. Sunt o persoană dificilă.
Eşti persoana în care sunt convinsă că pot să am încredere, mi-ai demostrat. Şi te iubesc, te iubesc atât de mult, nici nu îţi închipui.
Aminteşte-ţi cum ne-am cunoscut! Mai ţii minte? Ştiu, şi mie îmi vine să plâng. Nu vreau să fiu prea siropoasă, dar oricât m-aş strădui nu îmi iese. Şi îmi este dor de tine seara, când plâng, sau când râd fără tine. Faci parte din mine astăzi.
Şi te iubesc draga mea. Tu mă iubeşti?
duminică, 2 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)