Unghiera.

Azi e o zi din aia fara inspiratie cand pur si simplu totul este negru. Praf in toate colturile camerei. Afara bate un vant rece insotite de continue suiere care parca ma surzesc. Baladele ma strang in brate, le simt aproape.
Rama pozei surorii mele cu un zambet urias ma ajuta. Ma face sa zambesc si sa-mi aduc aminte de ce frumos era cand ne pariuam. Acum, ca am crescut amandoua, si desi ne certam, radem copios pe seama acestor prostioare.
Ma gandesc si eu cateodata de ce noi suferim cel mai mult cand ni se intampla ceva? Nu-i destul de greu sa fii fata? Ma simt constransa. Neinteleasa.Trista.Si as putea continua asa si n-as termina niciodata. Sau poate da,as termina. Sau poate nu. Sau...poate da. Nu stiu nimic sigur.
E atat de trist sa privesti in jur si sa nu vezi pe nimeni ca ti-e alaturi. Nu conteaza daca tu esti alaturi cuiva sau nu. Oricum suntem mult prea egoisti.Degeaba ma strofoc sa scriu eu aici , ca inafara de faptul ca nu mai sunt asa incarcata, nu-i pasa nimanui.Si nimeni n-o sa se schimbe doar pentru ca pe pagina asta Cata a scris:" Suntem egoisti".
In legatura cu tilul..nu stiu de ce i-am spus unghiera. Lipsa de inspiratie.