Inceput.

Oana, stii ca te iubesc. Si stiu ca desi uneori te stresez, enervez, agasez sentimentul e reciproc. Vreau sa stii ca am fost, sunt si voi fi alaturi de tine in tot ceea ce faci. Succes la finala!

Stii, a mai trecut o zi in care n-am facut nimic, n-am pretuit timpul, ca de fiecare data, of course. Si trece, trece timpul. Chiar astazi ma uitam la niste poze cu mine din clasa I. Ce vremuri! Eram fetita cu breton scuuuuuuuuuurt, cu pantaloni de trening cu bata jos si ghete maro urate! Eram fetita aia care radea in orice poza si i se vedeau dintii lipsa. Dar cui ii pasa? Acum asa nu mai merge. Sunt o ditamai girafa care se stramba la poze, sa para normala, ca toata lumea, nedandu-si seama ca "are o personalitate grozava-multumesc M."Nu suna bine, nu? Asta sunt eu. O persoana ipocrita,rea,barfitoare dar care te ajuta atunci cand intr-adevar ai nevoie. Azi, nu am avut timp nici macar o poza sa fac. O, dar stai. Aparatul l-am stricat tot eu, pentru ca m-a mancat in fund la mare. Revenind la timpul care se scurge, mi-aduc aminte parca dimineata faceam baie cu sora mea. Mica fiind ma uitam la ea nedumerita, nu intelegeam de ce are ceva ce eu nu am? Vremuri copii, vremuri. Vreau inapoi clasa I cand am luat S ca am sters cu picu` prea mult. Unde-s zilele alea? Cine le gaseste, ca promit sa-i dau viitorul in palma.

Strange.

Eu si geamul .O fiinta. Pare a fi o zi ca oricare alta. O zi in care oamenii zambesc sau plang. O zi in care Afara e trista. Nu stiu de ce. Cerul se lasa peste ea ingreunat de norii care parca sunt din ce in ce mai inchisi, ca sufletul meu. Negru. -nu dramatizez. Asa ma simt. Un copil, da. Nu-mi mai gasesc deloc locul. Mi-e frica sa ies din casa. Stiu ca , la fel ca in fiecare zi, as fi privita ciudat, cu ochi duri. Prea mult pentru mine. Degeaba iti spun tie adultii "Fii fericit, ca ai casa, ai parinti care te iubesc!" Da de unde!  Ca si cum viata toata doar in asta ar consta. Daca nu ai prieteni care sa te inteleaga, sau pe cineva aproape esti zero. Priveste! Desi traim in secolul 21, ca de! Am evoluat cica! Sunt atatea persoane care, desi nu au familie si casa, au prieteni . Si nu-i vad tristi. Acum nu spun  c-as vrea sa fiu in locul lor. As minti.  Dar nu cred eu ca este persoana care sa fie 100% fericita ca are o familie si o casa. Trec de la una la alta pentru ca sunt incarcata, si am atatea chestii in minte, si mi-e ca le uit.
Soare, de ce nu zambesti azi? Buburuzo, tu de ce pleci? Frunza, tu de ce cazi? A, inteleg.Copac, de ce ti-e frig? Copil, de ce ai ochii rosi si bulbucati?De ce te uiti asa ciudat la mine? Cer, tu de ce vrei sa cazi peste mine? Hm, de ce? Hai, raspunde-mi. Nu-mi raspunde nimeni? Nu, ca de obicei. Sunt singura punandu-mi intrebari fara raspuns.